Atenţie, încep articolul cu o paranteză ridicolă şi termin cu o întrebare puerilă.
(Sunt fericită.
…Deşi m-am dus la culcare, tristă, după noaptea albă, abia la şapte dimineaţa.
Sunt fericită aşa cum nu am mai fost de multă vreme, fără frici.
E simplu. Vă am pe voi, dragi, şi ştiu că vă sunt dragă. Îi iubesc pe oamenii ăştia necunoscuţi, femei şi bărbaţi, care intră în jurnal, aşa cum mi-am iubit relaţiile: cu aceeaşi bucurie, însă fără pic de teamă, căci nu ne putem face rău. Atât, voiam să o mai spun o dată, ca să ştiţi.)
**
Azi noapte avusei conferinţă pe messenger, cu doi artişti care-mi sclipesc în viaţă: el şi ea.
La un moment dat, nu ştiu din ce ne luarăm, el zice:
– Voi nu ştiţi ce vor bărbaţii.
– Bună, asta, zic, aş vrea şi io să aflu, oi fi îmbătrânit degeaba.
După enşpe paranteze, prietenul decretează: Bărbaţii vor sex.
La mirarea mea interzisă, adaugă: Te aşteptai să-ţi spun altceva?
– Sincer, zic, mă aşteptam să-mi dai Graalul. Eşti bisexual?
– Nici vorbă.
Subiectul se fuşeri tocmai cînd mă pregăteam să-i spun, la rândul meu, ca muiere, ce cred eu că vor bărbaţii.
…Nu-i nimic, de aia mi-a dat dumnezeu jurnal, să aberez în el ca să puteţi combate.
Am avut instinctiv, din adolescenţă, un feeling, o idee despre cam ce vor bărbaţii, croite, în sufletu-mi, nu ştiu de unde.
Şi am funcţionat, conform acestui sentiment, la fel, în toate relaţiile.
Trei dintre aceşti bărbaţi îmi citesc jurnalul; de două zile, şi al patrulea. Dacă eu spun minciuni acum, îi aştept la comentarii.
Prezint mai jos, nu o enumerare de nevoi masculine, ci un film despre cum sunt eu în relaţie.
Aşa veţi înţelege mai bine subiectul articolului: ce cred eu că vor bărbaţii.
El vine acasă. Manon face dansul bucuriei, după îmbrăţişarea sufocantă şi te iubesc-uri adolescentine.
Lui îi e foame. Manon aşază masa, cu felul lui preferat de mîncare. Nu are timp să stea jos, e nevoie tot timpul de ceva la masă, iar ea zburdă, fericită că-şi hrăneşte bărbatul. Pupici razanţi pe creştet.
El trebuie să fie îmbăcat bine. Uite ce ţi-am cumpărat, cum de ce, tu eşti oglinda sufletului meu, iar sufletul meu este cool.
El face baie. Cînd mă chemi, te săpunesc.
El este alintat. Iubit. Aşa cum trebuie, căci manon are, de la primul bărbat, certitudinea că bărbaţii nu vor nadii comăneci, ci femei care îi fac să se simtă puternici ca să uite de frustrări şi complexe. …Căci bărbaţii colcăie de incertitudini.
Dimineaţa. Sărutul pe guriţa adormită, trezeşte-te, micul dejun e gata, zâmbeşte-mi şi mie, ca să am soare în viaţă toată ziua.
Probleme financiare. Ia tu toţi banii, eşti bărbat, dacă ai portofelul gol te deprimă, eu păstrez cît să fac masa de seară, ce vrei să papi?
Eşti frumos.
Tu ştii că sclipeşti de inteligenţă, iar eu sunt topită după tine?!
Manon ştie că o relaţie durează atîta timp cît femeia are admiraţie pentru bărbatul ei. Admiraţie adevărată. Nu bărbatul conduce. El are nevoi. Iar dacă femeia îşi admiră partenerul, ea vede tot şi oferă tot.
Manon inventează, neprogramat, jocuri de cuvinte, cîntecele.
În drumul spre litoral ea îi ţine sucul, ea îi dă să pape, căci a luat pachet, ea inventează poveşti ad hoc la vederea numelor de localităţi.
Manon e mamă, e soră, e iubită.
Instinctiv.
În pat are grijă de el, cu o pasiune care uneori provoacă ruşinici, pentru el, motive de mândrie, pentru ea.
Manon îl susţine, îl redresează. Îl înţelege, deşi are sufletul umbrit, că el are tot timpul un loc de refugiu, la care accesul femeii este interzis
Ea este acolo, când el are nevoie. Bărbatul are nevoie tot timpul de atenţie, el vrea să gravitezi, ca satelit, pe lîngă astru, cu lucruri minore.
Când femeia îşi admiră bărbatul, îl simte, îl vede.
Totul e simplu şi firesc.
La vedere.
Acum cîţiva ani, un mare actor, care mi-e ca un tată, mi-a zis: tu ştii de ce nu poţi avea o relaţie pe viaţă, cu cineva? E simplu, eşti o cârpă, deşi le ai pe toate: amantă în pat, gospodină în bucătărie, doamnă în societate…Dar eşti o cârpă, şi ţi-o spun cu tot dragul. Îl iubeşti pe bărbat şi îi sufli în cur, când, de fapt, noi, bărbaţii, ştii ce vrem? noi vrem o femeie care are mister, să ne joace, să ne ţină în suspans, să ne refuze, o scorpie... Tu eşti o femeie adevărată, dar nu ai taine în relaţie, taina TA…
– Eu nu cred în jocuri de astea, să mă dau indiferenta cănd ard, iubirea nu ţine o veşnicie, nu pot funcţiona ca rapandulele…
– Păcat, puiule, aici pierzi tu...
Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe number 3, povestindu-i discuţia. Trecuse vreme de la despărţire, eram familie.
– Nona, nu ştiu cum funcţionează Zamfu, dar eu cred că aşa trebuie să iubească o femeie, ca TINE. … Am să caut toată viaţa o nonă.
Deci, în concluzie, pasez în eter: Bărbaţii vor sex, punct? Bărbaţii vor femei care se dau indiferente?
Ştiu, pueril, e ca şi cum am discuta în tren despre religie, însă am nevoie, azi, să ştiu…
…Acesta poate fi adevărul pe care nu l-am văzut niciodată…
