Jurnalul lui Manon.

**
update 24 mai © GEO:
1. Dedicație scrisă ochilor albastri. Mey, ce-s cu prejudecățile și discriminările astea? Ochi albaștri ca la broaște, na, îți place?

2. Privirea în publicitate. …Crede-mă, îți aspiră banii fără niciun cuvânt rostit.

Vă rog, puțină liniște acolo în spate, chicotim după eveniment, când o să dăm iama în bucatele de protocol…
Rog tehnicul să stingă lumina până bat eu la tobe.

(Heblu)

Tz,tz,tz… nea Vasilee, mă lăsași pe întuneric, în caz că nu știi, nu jucăm Întoarcerea Bampirului, ci acordăm niște premii, așa că aprinde dreq reflectoarele pe scenă și lasă doar publicul în beznă cum trebuie.

(Lumină)

Hopaa, bine așa! 🙂

Deci bună ziua, dragi prieteni!

V-am invitat în acest cadru solemn pentru a decerna Premiile anuale Pulițăr.
Acestea au ca motto, în 2010, o parafrază glumeață la acest compliment sensibil:
Nona, când intră cineva în viața ta, află ce dar trebuie să primească de la tine – ©Șaguna.

Boon…
Pe masa din fața mea sunt, după cum vedeți, trei trofee Pulițăr, care își așteaptă câștigătorii binemeritați.

Primul trofeu reprezintă varianta stilizată a celebrei sculpturi Pietà creată în Renaștere de Michelangelo Buonarroti.
…Deci iată acest scăunel din aur, gol, pe care sunt suflate cu praf de diamant două umbre îmbrățișate.

Al doilea trofeu reprezintă tot o stilizare, este vorba despre pictura celebră a aceluiași Michelangelo, din Capela Sixtină, cu tema Judecata de Apoi.
…Deci iată această placă de titan, pe care sunt pictate-n tempera puncte roșii cu aspect de mușcătură.

Al treilea trofeu, ne-stilizat, este o creație proprie după celebra stemă Ciocanul and Secera.
…Deci, iată, acest pumn muncitoresc, realizat din bronz, din care se ridică, precum coloana Infinitului, un singur și neînfricat deget mijlociu, spre cer.

Datorită concurenței strînse și lipsei de înscrieri, anul acesta vom premia doar doi fericiți, la Locul I și un singur nefericit, la Locul III.

Categorii:
1.  Scris care nu se vede dar există;
2. Scris care se vede dar nu există;
3. Scris care nu cugetă, deci se vede că nu există.

Dă drumu la bandă, Vasile.
(Spărgătorul de nuci, Ceaikovski)

Premiul pentru locul I se acordă, Ex aequo:
– La categoria Scris care nu se vede dar există, Domnului Platonic Lucilius, medic, pentru măiestria cu care știe să ștanțeze basoreliefuri cu fluturi- pe un cord deschis, folosind ca instrument doar sufletul, în condiții de sterilizare zero;
– La categoria Scris care se vede dar nu există, Doamnei Urticaria Perpetuua, boală, pentru efortul susținut de a modela, doar prin desen exterior, un corp uman care a devenit, datorită acestui proces de creație, apropiat de perfecțiune.

Premiul pentru locul III, se acordă:
La categoria Scris care nu cugetă, deci se vede că nu există, Domnului Titelux Tirrus-Camion, mușiță, pentru dubla performanță: de a umple foi de jurnal cu vid absolut, precum și pentru reușita de a antrena, în acest proces al inutilului, toate echipele de salvare, pompierii și serviciul criminalistic.

Îi felicităm pe câștigători, care primesc aplauzele noastre, și vă invit la masă, am rezervat sala doar pentru două zile.
Update: Dacă cititorii au și ei premii de acordat, vă rog, sunteți bineveniți!

Vă mulțumesc pentru prezență! 😉

Nea Vasile, lumină!

(Heblu)