**
update 17 mai:
cum scri un acatist. O iei de la început cu bastonaşele, până ajungi la gramatică.
Archive for May 17th, 2010
Azi noapte pe la două dimineaţa, mă smulg de pe net, cu forţa, ca să mă arunc în pat, nani tai tai.
Trebuie să fiu în picioare de la şase, avem mare conferinţă, azi, în şcoală, persoane importante, becheri, şi cine să zâmbească frumos costumelor ţepene, de la intrare, dacă nu Manon?
Am nevoie să fiu fresh, nu cucăită, deci, marş la somn, lasă-i un offline că îl iubeşti.
M-am culcuşit în pătură, frământându-mă ca Sid din Ice Age, dau drumul la TV, preventiv, să am sonor pe minim ca să potolesc zbenguiala…
Îmi fac rugăciunea către urticarie, măh, plizz, giv mi ă breic, dimineaţă, că îţi dau şi io pe seară nişte E-uri, din alimente, ca să nu mori…
…Mă uit cu geana toropită la TV, aşa, aşa mami, cucă nani…
…Şi îmi sare în ochi culoarea. Ciclam.
Părul, ciclam. Hainele, ciclam. Sclipici. La gât, pe mâini, pe bluză.
Deschid ochii, înviată.
Aura Urziceanu. …Ce artist, ce voce…
Mă ridic într-un cot şi pun trei liniuţe pe sonor, uşor speriată de imaginea agresivă.
O văd, că nu am cum să nu, şi o aud: Unii vor să ne fure.
Mă poziţionez vertical, lotus.
Dănuţ SRL, gazda, are ochii sugestivi, în ei se afişează o luptă crâncenă: zâmbet complezent versus ironie băgată sub lacăt:
– Ei, na, cum aşa, să vă fure?
– Stai liniştit, că m-am protejat. …Am înregistrat la OSIM marca Aura Urziceanu şi Aura.
…A-ha. Şi Aura.
Aura e numai una.
…Penibil.
…Mai bine aţi fi înregistrat look-ul. Oricum nu ar încerca nimeni să îl fure.
Am dat televizorul pe mute şi m-am întors cu spatele, a protest.
Am dormit exact o oră, şi am visat un gard ciclam care mă urmărea să mă strivească, iar eu alergam fără să mă mişc, cu genunchii moi…
Data aviatoare o să mă protejez: intru în aşternut cu ochelari de soare, să nu mă mai orbească stelele autohtone cu penibilul lor.
