Ahh, titele…Cum mi-ai stricat tu duminica, de dimineață…de m-ai făcut să mă îmbrac să vin la bloc, să-ți administrez un cap în gură de față cu bețivii alături de care consumi energizantul la doi litri…
…Ahh, titele…cum mi-ai trimis tu al doilea mesaj, cât să mă oprești înainte de a ieși pe ușă, taifun…dar am rămas cu vulcanul de amar erupt, deja, care și acum face ravagii în plex…
Deschisesem computerul să intru în jurnal, și m-a întâmpinat, agramată și penibilă, slova ta…
Mâncam și eu un biet pepene galben, iar gustul lui mi s-a oprit, albastru, în gât, citindu-te…
Ai văzut articolul cu aventura, și ai și sărit, biet vierme, cu scuipatul… De unde pînă ieri, constant, mă sufocai cu te iubescuri si fara tine nu pot sa trăiescuri… Ahh, titele…Îmi scrii cu litere negre, scrijelind cu tocul ruginit pe virtutea mea, adică pe ceea ce am eu mai sfânt, că… bănuiam că ești o aventurieră…
Eu.
Care am stat lîngă tine cînd nimeni nu te voia, îndrăgostită total.
Eu.
Care mi-am pus cruce la viața sexuală, la 38 de ani, intrând în relație cu tine, consolându-mă că sufletul este important, oarbă la tot ce însemna alt bărbat pe lumea asta.
Eu.
Care stăteam în picioare șase ore, pentru a pune masa obligatorie, de duminică, ție și neamului tău de paraziți, fără ca vreunul dintre voi să miște un deget, căci trebuiau urmărite meciurile pe bandă, cu alcoolul lângă unghiile negre.
Eu.
Care am primit vot de blam de la familie și de la prieteni pentru că te-am ales pe tine.
Eu.
Care te-am îmbrăcat, călcat, iubit, șlefuit.
Eu.
Care veneam într-un suflet acasă, de la școală, ca să îți fac de mâncare.
Eu.
Care și atunci când m-am mutat, te-am rugat să ne dăm o șansă, și să vii cu mine…
Titele, te-am părăsit de acum doi ani, și nu mă mai întorc, nu te iubesc!
Dar ahh, titele… crezi că al doilea mesaj de azi, pe care l-ai trimis după prima bubuială pe care mi-ai aplicat-o inconștient, direct în plex, are vreo valoare? Iartă-mă, nu citisem bine, te iubesc, nu pot trăi fără tine… Are, imbecilule, scuza după crimă, vreo valoare???
Titele… deși nu-ți aparțin, tu ești gelos…Că altcineva face dragoste cu mine în gând. Te înțeleg, numai tu ai dreptul ăsta, așa a fost și în relația noastră…
Dar, titele, scrisorica ta m-a fracturat din cu totul alt motiv…Scrii, acolo, la final, Have a nice life… Ai dat un copy/paste din Jurnal, tu, biet analfabet care nu leagă două vorbe în română, aruncându-mi un mesaj de despărțire pe care mi-l scrisese alt bărbat... Tu, un jeg, îți asumi ce scrie unul care frizează genialitatea…alăturarea aceasta, de porc cu mărgăritar, pe care am trăit-o și eu, în relație cu tine, zilnic, m-a făcut să tremur de nervi, și să gândesc răăăău… te-ai lipit parazit și de cel pe care îl ador…nu e de bine, e de răăăuu…
Ahh, titele… dacă mi-ai vedea fața împietrită, dacă ai simți ce îți transmit eu, acum… ție, milogului căruia i-am purtat traista și mi se urcă, și acum, în cap… tu, nevertebrată care spune te iubesc cu pumnul plin de cuvinte șrapnel…cât să mai fiu politicoasă cu tine?
Cât timp să mai ascult lamentările tale de fătălău care suge nonă din jurnal și oftează înjurând-o?
Ahh, titele, uită-te în literele mele…
Suntem, aici, acum, numai noi doi. Am izolat toată lumea la ușă.
Ești tu și cu mine.
Am să-ți fac o dedicație muzicală, care îți va rămâne în sistem pentru tot restul morții tale vegetative.
Este melodia pe care o ascult numai atunci când sunt târâtă de cei din categoria titel, în căcat.
Titele, pune boxele la maxim și soarbe cuvintele alea direct în plex, unul câte unul, rar, până la final.
La rândul meu, îți voi sufla cuvintele melodiei, în eter, la maxim, toată ziua asta întunecată de duminică, până când mă voi elibera, ca mâine să fiu, iar, cu genunchii juliți, tremurând de supărare, în picioare.
Dă click, titele, pe cuvântul aici, scris cu roșu, adică… AICI!
Have a nice worm dick!
