Criza mondială. Nu se știe cum e provocată, de către cine… Nu vine din neant, zic vocile înțelepte…
Criza mondială.
O trăim, cu toții. O simțim. Profund.
Nu e vorba de bani.
Ci de iubire.
Este o foame de iubire, crâncenă.
În fiecare dintre noi.
În fiecare zi.
Sufocant.
Avem nevoie de atenție, de îmbrățișare.
E foame de iubire.
Asta e criza mondială în 2010.
Parcă ne-am pregăti pentru ceva…
Pentru sfârșit.
sacosa mea e goala… iar “gloiciunea” asta e a mai apriga povara. Multumesc frumos, Ovidia Manon!
Hehe. La mine.. din fericire nu se simte criza asta. Sunt iubit.. maxim ! Si promit sa impartasesc si cu tine, iubirea ce-o simt.
Te iubesc Nona.
Pentru sfarsitul crizei. Orice etapa are, inevitabil, parte de un apus. >:D<
Amin.
Ai simtit si tu? Credeam ca sunt eu paranoica. Am nevoie de vorbe frumoase, de gesturi frumoase, de iubire permanenta. Mi-e teama sa nu devin sufocanta. Credeam ca am luat-o eu razna :-s
Tot incerc sa o spun, de cand am scos jurnalul, deci, de prin februarie…
Eu chiar cred că se aproprie sfârșitul. Foame de iubire? Păi nu de asta are nevoie sufletul, duhul nostru prin însăși natura lui, iar lumea această căzută l-a făcut să creadă că nu, că astea sunt prostii? Este bine, este minunat că simțim această nevoie. Eu o simt din plin și mulți dintre noi se uită ciudat la mine, că mă bag în sufletul lor și din astea, însă eu chiar am nevoia. Setea nepotolită cere cu tărie să fie potolită. Din iubire și pentru iubire am fost creați. La Cina cea de Taină, Domnul nostru Iisus Hristos primește la pieptul lui pe sfântul Apostol Ioan, iar gestul nu are conotație erotică, ci este ca pildă, spun eu, despre cum trebuie să fim unii față de alții, să ne iubim și să ne arătăm dragostea fără rușine. Câți bărbați azi ar face un astfel de gest chiar față de prieteni apropriați? Ar spune că e homo sau din astea, nu vor să recunoască nevoia față de ei înșiși, din orgoliu. Dar și femeile au ajuns să ascundă și să reprime nevoile firești ale sufletului. Va și amar!… Vai de ce am ajuns… Lumea asta este o temniță construită de noi înșine, din lenevie sufletească, lenevie de a trăi iubirea, din orgoliu și din egoism. Ne complacem în acest frigider de zi cu zi și frigul ne-a amorțit atât de tare, că nu mai simțim. Am auzit că sfârșitul lumii va apărea atunci când nu va mai fi punte de la om la om. Dacă este, înseamnă că este foarte aproape. Și criza economică are la bază criza spirituală, mie îmi este clar, fiind cauzată de însuși sistemul care încearcă să ne înrobească, să se eternizeze în dominație, iar această poftă de dominație a sistemului și a cercurilor din fruntea lui nu ar fi fost posibilă fără egoismul și pofta de dominație asupra semenilor ce vine din fiecare dintre noi. Ce putem face? Porunca Mântuitorului aceasta este: ”Iubiți-vă cum v-am iubit Eu.” Adică până la moarte. Până la capăt.
Un prieten spunea ca criza mai mare este la supermarket cnad nu gasesti un loc de parcare, cnad nu gasesti un cos gol sau cnad este coada la casa de marcat, acolo se vede ca oamenii o duc mai rau, acolo se vede adevarata criza economica
da, asa si este. el vorbea de criza economica. eu de cea sufleteasca. oamenii nu mai au repere. iar totul se leaga dezastruos.
(Bine ai venit, Noni!)
Nu sunt confuza. Constat criza asta cu seninatate cruda, mai cruda decat falcile de fiara salbatica infipte cu simt de raspundere in beregata.
Logica inimii nu ii pricepe existenta. Persista, te tavaleste in fel si chip, insista, te napadeste pana ramai fara tine, exista si te trezesti dimineata ca trebuie sa iti schimbi numele, caci nu mai esti acelasi.
A nu ii da atentie e mai rau decat a i te supune?… Sfartec cu bucurie ascunsa tot ce intalnesc in cale pentru a castiga fiecare secunde in care nu o resimt.
Ma duc inapoi in colt.
Te imbratisez, Nona.
si mie imi e dor de viata, de ganduri vesele, de imbratisari sincere, de priviri calde si fara intelesuri, de oameni care stiu sa asculte…dar eu asta simt de mai mult timp, nu nmai in 2010, doar acum s-a umplut paharul…manon abia asteptam sa revin sa te citesc, sa fiu aici, mi-ai lipsit, mi-ati lipsit dar i„m back…inca in Italia dar in posesia unui frumos stick ce ma tine legata de tara mea draga…de oamenii pe care ii admir
Esti si aici, nu numai acolo. Ma bucur ca ne-ai scris. Sper sa iti fie bine. Huguloooi cat lumea de maare. 🙂
Intr-adevar criza de iubire, oare sa fie din cauza egoismului, din cauza comfortului care apropo prosteste, oare din cauza ca nu mai avem timp sau din cauza ca acordam mai multa importanta lucrurilor urgente decat celor IMPORTANTE?
Oare ce se intampla cu noi.
Eu propun cateva minute de reculegere pt fiecare omulet de pe planeta asta (sa-si lamureasca ce-i urgent si ce-i important in viata lui).
A iubi si a fi iubit este cel mai minunat lucru pe pamantul asta, iubeste-ti sotia, copilul, vecinul, colegul de munca(a nu se confunda cu sex-ul). O pilda spunea “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” hai sa invatam cate ceva si din vorbele astea batranesti ca nu degeaba au ramas in istorie.
Pana atunci va pup, imbratisez si va urez iubire MAXIMA.
iubirea ne este foame in loc sa ne fie rugaciune, e zbatere in loc sa fie pace, e construita prea mult din ganduri si nevoi si prea putin din inima si inocenta. orbecaim unii pe langa altii,ca nu vedem de noi insine, pe ceilalti ii vedem doar din cand in cand cu adevarat, scurt asa, ne miram ca-s frumosi tare, si apoi cam uitam. ne e foame de iubire pentru ca a ramas la stadiul de nevoie primara, nu-i spirituala, nu inca. de-asta cred ca nu ne pregatim pentru sfarsit, mai avem de crescut pe dinauntru o gramada. ne asteapta el Doamne Doamne sa ne facem mari. de s-ar sfarsi totusi cu viteza asta…
deci n-am replica. iti dau un pupic, in schimb, ca sa imi tin gura cea muta, ocupata.