Are capul mare.
Creierul atrofiat.
Gură de buldozer. Cu ea sapă în tainele celorlalţi, cu ea scuipă înspre alţii confesiunile bieţilor nefericiţi care au crezut că omului respectiv îi poţi încredinţa o taină.
Are ochii acoperiţi de jaluzele şi urechi de prădător nocturn.
Sare de la o stare la alta ca luminile unui girofar.
Te unge ca alifia, uneori, ți se vâră în ochi ca sarea – alteori.
Are limba ca un mosor fără ață – dar cu intenție de fitil, și întunecă orizontul chiar dacă afară e lumină.
Când specimenul de mai sus este femel, doza de otravă este maximă şi paralizatoare.
M-am întâlnit cu ea, săptămâna trecută.
Eu, toată un zâmbet.
Ea, cu flăcările iadului stângaci acoperite de jaluzeaua privirii.
Nu ştiam de ce.
Am vrut să aflu.
– Ce ai? Eşti supărată?
Ea mi-a scrâşnit, printre vocabule incoerente, doi saci de nisip.
– Normal că sunt!!
– “Normal”? …Adică… pe mine?
– …Nu ştiu. Încă fac… cercetări.
Iată provocarea. În momentul cel mai nepotrivit.
Mi-a murit zâmbetul, instant.
Eu nu fac mahala.
Evit loazele greşit informate.
… Dar nu admit ca acestea să-mi fută ziua.
Am mitraliat-o, scurt.
Și iată surpriza. Într-o secundă – printr-un procedeu pe care eu nu îl înţeleg şi nici nu vreau să – faţa de buldozer s-a transformat în privire de câine supus.
– Hai, mă, că am glumit…
– Ai “glumit” cu mutrele fioroase și cu “cercetările”?… Hai să îţi spun eu ceva…
*
Am părăsit locul faptei numai după ce am avut grijă ca inculpata să simtă senzaţia aia… unică…
… Pe care o experimentează cei care au curiozitatea de a fotografia un glonţ din faţă.
Corect!
Cand esti fericit, unii pot fi invidiosi si nu se simt bine vazandu-te asa. VIne unul dintr-asta si incearca sa-ti faca praf si bruma de bucurie pe care o ai pentru ca…iti vrea binele. Nu tre sa stii cum e sa fii bine, viata nu e asa. De aia, daca zambesti, esti bolnav si compasiunea “lui” lady buldozer intra in erectie. Intelegi? O face pentru binele tau.
Si pentru ca la o atat de mare bunavointa nu poti ramane insensibil, cred ca personajul in cauza chiar merita un tratament special, pe care sa nu-l uite cat va trai.
Poate ca in loc de mitraliera ar fi fost mai potrivit un harpon, care sa treaca de stratul de shoric izolator emotional, si sa ai si ceva usturoi la indemana. Tzarusul de lemn e din partea casei, daca se mai zbate dupa aia.
LOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! esti ceva…. 😆
Splendid text.Cunosc genul de oameni,dar prefer sa-i evit.
I’m back from holidays.O vara frumoasa,nu excesiv de calda si foarte verde.Reconditionata,recalibrata si cu mintea plina de vesti bune ma pregatesc sa te sarut mai des,Nona.
Si ma bucur din inima ca esti fericita,sa crape aia, na!
te pup cu dragul cel mai mare. 🙂