Jurnalul lui Manon.

Deci Tatăl Nostru, carele ești în ceruri și le vezi tu pe toate și tot tu le potrivești, am să-ți suflu aici o spovedanie, o mirare și o rugăciune:

Acum îți povestesc:
Căzusem la pat, acum vreo două zile, după ce m-am trezit cu fluturele mort pe piept și cu sufletul răsfirat dureros peste oase (ai idee tu cum arată o muscă învelită-n sugrumare, nu pun poză).
Am plâns puțin și după aia am cam plâns mai mult.
Ți-am mulțumit în gând, cuminte (pentru că am fost fericită când am fost), și după aia am simțit că mor.
Când simt că mor, pun degetul pe literele tastaturii și mă apuc să scriu.
…Ca să citesc tot eu, la infinit, și să mă vindec singură de gol, c-am devenit expertă.
Unii merg la psiholog, știi tu, eu scriu și pe urmă citesc până când înțeleg ce-am vrut să spun.
Asta a fost spovedania.

Acum te-ntreb:
Tu crezi în îngeri triști?
Există?
Căci eu am întâlnit câțiva…
Care-mi citesc jurnalul și-mi țin sufletul în palme, ca să nu se spargă când e să.
Și îngerii ăștia, iată, în două zile, m-au vindecat de rău.
Nu plâng, ci mă bucur.
Cum e posibil?
Asta a fost mirarea.

Acum te rog:
Taie cuvântul triști și spune îngerilor ălora că îi iubesc și că le mulțumesc.
Fă în așa fel încât toți oamenii din jurul lor să-i vadă. Să știe cât sunt ei de buni și de frumoși.
Asta a fost rugăciunea.

Mulțumesc.

Ieri mi-a aterizat pe out.ro un tip care manifesta în search o îngrijorare majoră…
…Pe care eu – ca intelectuală rasată ce mă aflu în pușca mea – nu am dreptul s-o ignor:
“la onaniști le pot cădea păru?”

Gogule, sincer? Nu știu dacă “la onaniști le pot cădea părul“.
… Dar știu sigur că nu le cade mâna dacă se apucă de bastonașe.

*

Știu, răspunsul nu te satisface, așa că îți propun un experiment, să-l dai din mână-n gură fraților de suferință.

Onaniștii îngrijorați de păr poate încerca să vizionează clipuri cu iz de populară neaoșă și cu imagini în care bucățele de zdrențe dansează ca să acoperă goliciunea creierelor lipsă.
După care ei poate să fuge la oglindă, să număr firele dacă e căzute sau e la locul lor.

Concret:
Caută pe iutub Shake it like a bunny.
Nu pun linkul, dintr-un adânc motiv psihologic…
…Dar pot să îl explic un pic, tot semi-intelectual, numai ca să-ți iau gândul de la mână și să ți-l bag în ceață.

În creația cu nume care sugerează, corect, o copulare random și frenetică, Andreea Bălan – ca să mănâncă și gura ei de hartistă ceva – se dovedește fătătoare (ca iepuroaicele) de mesaje adânci gen Femeia e o bucată de carne, ete la mine, iuiuiu și a-haha.
De când și-a tăiat nasul și a făcut din bietele țâțe două baloane care par umplute cu nisip (spre mândria legii gravitației care iată că există), se reproduce pe piață cu un material muzical în trendul Femeia e o parașută – adresat publicului țintă Onaniștii ambidextri.

*

Gogule, sincer?

Nu cred că e nicio dramă dacă onaniștilor le cade părul.

O confirmă duduia Bălan, căreia i-a căzut demnitatea în chiloți și încearcă, absolut dezinvolt, să o recuperează de acolo cu mâinile voastre ale amândouă.