Cum vin, ele, lucrurile alea bune și frumoase, când ai mare, mare nevoie…
Ete.
De exemplu.
Pe Facebook, văd un link către o pagină care se numește Bătrânul Carpaților.
Am intrat.
Mi s-a tăiat respirația.
Mi s-a făcut dor de copilărie, de curat, de frumos, de liniște, de privit la nori și de alergat prin ploaie.
Chiar așa. Instant. …Privind la o fotografie.
Deci:
Am dat share în paginile prietenilor.
Iar mâine, de dimineață, pornim spre EL.
Să-l vedem.
Să ne minunăm.
Să-l îmbrățișăm.
Să ne umplem inimile și să zicem wow!
Iată-l (dă click pe poză):
.
.
.
.
Melodie de pornit la drum: Waldeck – Make my day
