*
Acum o săptămână.
– Uite ce mesaje îmi dă ăsta, Nona…
– Sunt mesaje tip. Impersonale. Nu ești numai tu în viața lui, le lucrează și pe altele.
– Nu cred că e așa.
– Bine.
Ieri.
– Nona, mi-a dat un mesaj, ăla… CLAR nu era pentru mine… Mi-e ciudă că ai avut dreptate.
Nu puteam să tac?
*
– Ai lumină în ochi, Nona…
– E lumina învierii…
– Aha. Înțeleg… Și?… Deci DA?
– Deci NU.
Nu puteam să tac?
*
– Nona, eu mă duc la ea să o pup.
– Nu e o idee bună, dragule, o să ți-o dea. Nu e vindecată.
Dar el se duce.
Vrea s-o pupe.
Ea se ferește.
Când se întoarce, are în ochi un ceva care mă face să intru în pământ.
Nu puteam să tac?
*
Ăla micu mă vede de la distanță și îmi spune:
– Ești frumoasă.
– Uau. Mulțumesc, mă faci să mă simt bine, dar nu sunt frumoasă.
Mă privește și îmi zice, serios:
– Nu, nu ești frumoasă. Ești… specială.
…Nu puteam să tac?
*
I have the right to remain silent.
Anything I say can and will be used against me in Manon’s Journal.
