Archive for August 25th, 2011


Amice… Mă faci să zâmbesc tâmp.
…Dă-te doi pași în spate… Am nevoie de spațiu pentru a leșina.

Deci, ca să înțeleg.
Nu m-ai întâlnit niciodată, însă îmi explici pe mess: “Sunt convins că femeile ca tine sperie bărbații de la prima vedere pentru că ELE emană o răceală periculoasă

Bu hu hu…

Adicătelea, cum ar fi…
Domnule Titanic, faceți cunoștință cu Lady Iceberg. …Gen.

Și buf, coliziunea și scufundarea victimei.

Well.
E fals.

Dacă el ar fi Domnul Titanic, atunci eu mă declar Doamna Ocean.
Nu valurile mele duc la dezastru, ci direcția greșită. Plus ceața.

*

Nu-mi mai citi, rogu-te, jurnalul – pe diagonală.
… Iar dacă vrei să mă întâlnești, echipează-ți bărcuța cu un dram de creier.
Promit solemn că n-o să tamponezi nimic.

.

**************
P.S. Bărcuță, ți-a răspuns și Doru. Pun aici ce-ți zice, să nu faci scurtă la vâslă, dând click pe comentarii:

“Sunt convins că femeile ca tine sperie bărbații de la prima vedere pentru că ELE emană o răceală periculoasă”
…. Da, e un virus din tulpina gripei aviare care face rau la cocosei.
Asa ca stay out, nu intra in casa, E posibil sa se topeasca Lady Iceberg si sa mori inundat.
De ce sa-ti irosesti viata in acest fel, cand poti cauta niste ape mai calde si cu rechini prietenosi? Tine si tu ochii inchisi cand incepi sa simti o raceala periculoasa la prima vedere. Daca n-o mai vezi, nu se mai prinde de tine.

Gizas, mare-i gradina. Si multi ii mai sar gardu’.

Uite de ce-s bune icebergurile. Din cauza ca ele sunt, nu mai ajung toate Titanicurile cu muschi si motoare de ultima ora sa traverseze Oceanul. Le trebuie si ceva inteligenta la bord, o harta buna, sau cel putin o minte limpede care sa le duca in siguranta la destinatie. Thanks, God. Si iarta-i, ca nu stiu ce fac.

Călin mi-a spus, aseară, că sunt specială.

– Ești mișto și specială. Întotdeauna ai fost așa.
Mi-a repetat, ieri,  de atâtea ori cuvântul ăsta, până când conotația lui, în loc de “minunată” – a devenit, în mintea mea, “caz special“.

Călin. Iubirea mea adolescentină.
Eram sensibili.
Bolnavi de timiditate.
Îndrăgostiți.
Ne căutam prezența și nu făceam nimic, decât să vorbim.
Nu ne puteam apropia, fizic.
Nu ne puteam mărturisi.
Îmi bubuia inima, de emoție copleșitoare.
Ah. Ce agonie…
Și n-am uitat nimic.

*

– Călin, aș fi vrut, atunci, să mă iei în brațe și să mă pupi. De ce nu m-ai pupat?
– De bou. Nu știam ce se întâmplă cu mine. Deși erai mișto, deosebită, specială.  Așa ai rămas.
– Trăiesc aceleași lucruri, pe repeat. De ce sunt tot singură?
– Pentru că îi sperii.
– Ca un monstru?
– Nu. Ei nu știu ce să facă, nu știu cum să se apropie de tine… Intimidezi.
– Când vii în țară, să mă pupi pe gură. Direct. Ai o datorie la mine, de mulți ani.
– Așa o să fac.

*

Acum două zile, a bubuit Irina. Iar Irina este întotdeauna calmă.
– Unde dracu îi găsești??!!!???
– Mă găsesc ei pe mine.
– Nu pot înțelege! Nu pot înțelege ce e în capul lor!!! Să întâlnești o femeie minunată și să nu întinzi mâna să o iei și să o ții lângă tine…

*
– POC!!! …Zice Fericirea, neexplodând.
– Mă sperii…
– Fericirea nu face “poc!”, Nona. …Zice Fericirea. Ci arde, prin combustie spontană.
– Și după aia?

– După aia… Renaște. Tot din foc.

*
Azi nu m-am dus la școală. Uneori, când zâmbești, ți se adună apă în ochi. Atunci e mai bine să stai acasă, cuminte.

Toată viața am fost cuminte.

I-auzi, Irina, Călin zice că intimidez.

Auzi, Călin, Irina zice că el trebuie doar să întindă mâna, ca să mă ia.

Fericire, ar cam trebui să suflu, ca să aprind focul ăla, nu-i așa?

Manon, freakul universului, ți-ai cuprins la piept, strâns, sentimentele, ca maimuțica – puiul.
Și, din nou, vrei să nu te mai doară nimeni.