Cum vin, ele, lucrurile alea bune și frumoase, când ai mare, mare nevoie…
Ete.
De exemplu.
Pe Facebook, văd un link către o pagină care se numește Bătrânul Carpaților.
Am intrat.
Mi s-a tăiat respirația.
Mi s-a făcut dor de copilărie, de curat, de frumos, de liniște, de privit la nori și de alergat prin ploaie.
Chiar așa. Instant. …Privind la o fotografie.
Deci:
Am dat share în paginile prietenilor.
Iar mâine, de dimineață, pornim spre EL.
Să-l vedem.
Să ne minunăm.
Să-l îmbrățișăm.
Să ne umplem inimile și să zicem wow!
Iată-l (dă click pe poză):
.
.
.
.
Melodie de pornit la drum: Waldeck – Make my day
Da-i si de la mine una mare de tot :* si tie un pup grozav pe nasuc
Like la melodie! 🙂
[…] aceea, de pe Facebook, mă lăsase fără suflare. Era, acolo, un copac mare. Am hotărât că trebuie să îl vedem. Maria și cu mine. Două nebune ale […]