Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, iată: Acum trei zile am scris un articol despre nenea sconcsu’.
Nenea sconcsu’ miroase îngrozitor. Nu se spală, nu-și schimbă hainele. Este un dezastru olfactiv care amenință violent ficații celor din jur, deci, prin extensie, și pacea mondială locală.
Individul zace, de obicei, ca mulți bugetari, în cutia lui cu materiale electrice; el ii zice birou, eu, latrină.
Cand, doamne ferește, avem nevoie de el și intră în sala de repetiții, scaunele de pluș se fac, din roșii, violet, iar neoanele pâlpâie a cutremur.
Tot ceea ce e viu în preajmă, nu, nu cade lat, ci se sprijină agonic de pereții care, din negri, devin moi.
Am cerut ajutor cititorilor pentru a găsi o formulă prin care să îi pot spune omului să se spele, ca să scăpăm, noi, de iminentul icter, iar el, de stigmatul paria.
Am făcut haz de necaz la comentarii – cititorii fiind, ca de obicei, minunați, dar trebuie să mărturisesc: l-am evitat strategic pe hoituleț. 🙁
Azi.
Vine la mine recuziterul. Cu o mină gravă.
– Nona… Să știi că am vorbit azi cu… știi tu cine… E supărat. Mi-a zis că știe că ai spus despre el că nu se spală.
– Așa.
– Mi-a mai zis că și în ziua aia, când domnul rector a bătut apropouri, a înțeles că se referea la el…
– Așa.
– E supărat. El zice că miroase urât pentru că e bolnav.
– Dragule… Am două întrebări. Prima se referă la puloverul acela: de câte zile îl poartă?
– …Îl poartă de multă vreme…
– Vezi? Sursă de miasme. A doua întrebare: AZI MIROSEA URÂT?
– Absolut deloc.
– Așa. Voiai să-mi spui ceva?
– Nu.
corect.
Daca una bucata sconcs de la “teatru” a fost eliminat cu brio, mai ramane una bucata la “film”… despre care, sincer, credeam ca se refera initial articolul trecut… dar observ ca fiecare facultate e cu “miasma” ei … :))
Cred ca-l stiu si pe ala de la film. poarta camasi, dar nu poate camufla mirosurile…
:)) N-am mai râs de mult aşa. Am şi eu un coleg care miroase, de fapt am avut, ca acum e la alt master. Purta un pulover cate doua saptamani, iar cand dadea caldura pe noi ne găsea în tricou. Pe el…tot în pulover. :)) Iar într-o sală cu 100 de oameni, 2 pipiţe care foloseau parfum ieftin din belşug şi el, era o desfătare să asculţu cursul.
😆 Ai vazut? Era bolnav saracu’!! =)) de nespalare cronica! Deci n-am gresit cand ma gandeam sa-l trimiti la analize!!
Totul e bine cand se termina… 🙂
Acum, daca tot am inceput topicul, as mai avea si eu un “domn” pe care sa-l atentionez. E la noi in scoala, fug de el cu ochii usturandu-mi si cu palmele caus sa nu vars. Daca intra intr-o sala, murim. Pe cuvant! Azi am avut iar nenorocul sa ma intersectez cu dumnealui. Nu am murit, dar am lacrimat muult.
O sa-i trimit un biletel anonim :))
hahaha,esti bestiala!!!
multumesc, draga mea. tu cine esti? 🙂
ei,un om din multime care a avut sansa sa citeasca cate ceva din blogul tau si-acu’ nu ma mai pot opri 😀
ASA -TI TREBE! (Bine ai venit! 🙂
aa,si inca ceva!mi-am salvat pe desktop poza cu garfield,dragul de el! :)))
(am furat-o de pe google, sunt si altele, bestiale) 😉
da stiu dar asta e perfecta !!! 😀
o dupa amiaza frumoasa iti doresc! (ca eu plec imediat 🙂 )
te pup, sufletel!