Deci mă place un tip.
Da, și eu mă mir. Căci m-am obișnuit să sper că sunt iubită din umbră, ca să nu mă pleoștesc de nesperanță.
Are 40 de ani, tipul, zice că mă știe de pe la Studioul Casandra. Eu nu-l știu.
Dar îmi pare cunoscut.
Întrebările lacăt: Dacă e divorțat, de ce l-a lăsat aia? Dacă e singur, de ce dracu nu l-a luat nimeni?
Trecem cu vederea întrebările, să ne axăm pe analiză. E drăguț. Are lumină în ochi, când mă vede…
O lumină familială și familiară.
Ne-am întâlnit, azi, prin școală, când eu plecam, veselă ca un cățel și gălăgioasă ca un pițigoi, la Ikea, să-mi cumpăr mobilă pentru birou (înghesui, aici, în paranteză, o pupătură maaare pe frunte de sponsor).
Așa. Deci ne-am întâlnit întâmplător, tipul, cu mine. El, în ochi cu lumina de drag, eu, cu bucurie de excursie.
– Vii cu mine la Ikea, să-mi iau mobilă?
– Nu pot, aș veni, dar am curs de master cu domnul X.
– Spune-i domnului X ca îl pupă Nona, și o să te lase.
…M-a sunat prea târziu, ca să-mi spună că a fost învoit, eram deja în mașină, cu Irinuka și cu nea Tudoran, și ne bucuram teribil, cu ochii pe listuțe.
Cred că am menționat, ușor obsesiv, colegilor de cursă, faptul că tipul mă place și că hmm…ce-ar fi, să fie? Să mi se întâmple o relație…
…Mai ales că-mi pare așa… ca și cum l-aș cunoaște de-o viață.
Când ne-am întors în școală, încărcați ca moș crăciun, tipul a venit să ne ajute. La cărat. La despachetat. La montat.
Lumina din ochi era acolo. De data asta, însă, omul și vorbea. Știți cum e la clacă, povestim, râdem, ne arătăm.
*
Manon este defectă. Ea vede lucruri care sunt ascunse, deși n-ar vrea să le vadă.
Știți? Lumina aia, din ochii tipului… Apoi felul lui de a fi… Acel ceva nedefinit care m-a ținut în alertă de la prima vedere, căci părea cunoscut dar nu știam de unde?
Vreți amănunte? Nu vă plictisesc cu ele.
Să zicem, doar, așa: Deși are studii superioare, acest tip îmi amintește de… Titel, șoferul de camion cu suflet mare și glume de picior de scaun.
Iar din secunda în care am realizat ce îmi părea cunoscut la el, am fost ca un cuțitaș de unt.
Nu l-am tăiat, doar l-am întins pe ironie.
Ghici ce? Nici n-a simțit.
Apoi am fugit aici, în jurnal, să-mi confirm ceea ce bănuiesc de aproape doi ani:
Manon, o să rămâi singură pe veci!
Manon, n`o sa ramai singura nici de vrei. Suntem atatia p-aci dispusi sa te scoata din sarite la orice ora… Gratis… Adica for free bro… >:D<
splendid, puiule. eu ma referam la “jumatatea mea”, aia lipsa. (vezi ce dreptate avusei azi, cu paharul?)
multam de ajutor, mister vladikov, voi faceti parte din alta categorie, in care nu se flutura umbre de verigheta. :- P
genial finalul.e 6 jumate,plecam de la munca, te citesc si rad.multumesc.sa ai o zi frumoasa!
te iubesc. si “casa de piatra!”, inc-o data, suflet scump!
Jumătatea perfectă nu există, pentru nimeni. Căci dacă aşa pare la început, acea perfecţiune ajunge la un moment dat să ne sufoce. Eu cred în jumătăţi care aduc perfecţiunea într-o îmbăţişare, în tăcerea buzelor şi sfatul ochilor atunci când simţi că te scufunzi, în mâna întinsă permanent către tine, în ceaiul adus la pat atunci când eşti bolnav şi bucăţica ce o laşi pentru el/ea spunând că te-ai săturat deşi nu e adevărat.
Ştiu că-s exemple mărunte, dar sunt mii, mii de lucruri care în balanţă cântăresc de zeci de mii de ori mai mult decât alte aspecte fără de care credem că nu am putea alege.
Este cineva, cu siguranţă, şi pentru tine. Trebuie numai să deschizi larg ochii şi sufletul, pentru a-l observa atunci când trece pe lângă tine. Şi cu siguranţă va vrea să stea.
Ce frumoos… Ce-mi spui tu, mie, spun si eu, altora, Ancutza… Te pup.
Te pup si eu, numai bine!
Ia sa mai trec pe la Manon,imi zisei adineauri.Desi sunt ocupata si mereu bolnava,tot mi-e dor de ea.Si ce citesc?Nostalgii?Camioane?
Ce-ar fi fost sa-l intrebi de-a dreptul:Tu esti ala?
Sa te faci bine, sa iti fie bine! Te iubesc si te pup, cu drag!
Nonette, nu vreau sa cred asa ceva… ca o sa ramai singura pe veci. N-are cum 🙂 ca alminteri dau doua palme universului de nu se vede. Ma auzi? Mai acorda-i o sansa ca nu e Titel, e omul cu lumina in ochi.
Si stii ca totusi alegem oamenii dupa un anumit tipar… adica exista cumva asemanari intre barbatii din vietile noastre.
Io zic sa-i mai acorzi sansa si sa-l lasi sa vezi cat din Titel zace in el, poate te surprinde.
:*:*:*
Io zic sa ai incredere in mine sa si nu ii mai acord o sansa. Nu pot pune aici “glumele” cu care m-a gratulat…
Mnah, ma rog, uite una dintre ele: ” Aveti la sertare in mobilierul asta, sa va ajunga… Poti pune in ele si documentele, si VIBRATORUL…”
Deci, Grina…imi vezi privirea? Bine.
ma scuzati, crezui ca poate mai avea o sansa, dar si-a facut-o cu, hmmm… gura lui (sa-i zicem)
pup
acuma ce-i vina lui titel ca ai prea multe sertare?! ai ca aici nu-nteleg!
lol!
:)))))))))) nu mai pot de ras ! sunt pe jos !de-abia astept sa ma-ntorc maine la tine ca n-am apucat prea mult azi !
[…] personajelor: Titelul nambăr oan Titelul 2 Titi portarul – ăsta n-are […]