Am venit spre casă, azi, purtând în brațe un buchet mare de trandafiri vișinii.
l-am primit de la injinerul cel drăguț.
Ieri mi-a adus parchetul pentru birou, și a nimerit cireș. Eu voiam de fag.
Am făcut un scăndăluș teribil, în curtea școlii, beștelindu-l (deși nu-l cunoșteam pe om).
Menționez că la momentul iureșului, când l-am certat rău pe inji – aveam vârsta de trei ani.
Am folosit expresii dure: Deci, cheliuță, nu te pot suferi; Da io voiam de fag, urâțelule și Dacă nu mi-l pui mâine pe tot, și mă ții cu biroul vraiște trei zile, o să te sechestrez și o să te strig de față cu toată lumea “Burtică”!
Deci azi veneam spre casă, purtând în brațe un buchet mare de trandafiri vișinii.
Am intrat în magazin să-mi cumpăr țigări. Vânzătoarei i s-a tăiat respirația, văzând florile:
– Doamneee… cât sunt de frumoasee!!!!
I le-am pus în brațe.
– Ia-le tu.
A amuțit, surprinsă și fericită.
Când să ies din magazin, i-am spus, severă, căci deja mă cunoaște:
– Dacă îți rupe ăla picioarele că vii acasă cu flori scumpe, să nu-mi ceri bani de ghips!
– Nuu… o să se bucure…
…Iar ochii ei sclipeau ca beculețele din pomul de iarnă…
A, da, pomul de iarnă… e decembrie…
Sunt împietrită.
Am, lângă mine, câțiva dragi care nu sunt bine. Unii au semnal de avarie, alții au luat în plin catastrofe.
Câțiva așteaptă ca eu să îi sprijin în demersul de a pune viața la podea, ca să-i dea în gură, cu sete.
E pentru prima dată când, văzând prin ce trec oamenii dragi din jurul meu, îmi doresc din suflet ca inamicul să aibă o față, să fie materie. M-aș bate cu el până la epuizare.
Dar.
Nu pot să ajut.
Sunt inutilă.
Funcționez la nivelul zero – instinct de conservare.
E decembrie, mi-am criogenizat sentimentele și așteptările, iar inima îmi hibernează forțat.
Lacrimile îmi sunt țurțuri înfipți în suflet.
Empatia mi-e ca un burete stors, și-mi folosesc doar logica.
Dau sfaturi cu voce de dispecer, având ochii larg închiși.
*
…Deci am ajuns acasă purtând în brațe locul gol al unui buchet mare de trandafiri vișinii.
doar o coincidenta:citeam ultimile randuri scrise de tine(“lacrimile imi sunt turturi infipti in suflet”)si tocmai atunci ascultam melodia “turturi metalici”…daca mai ramai mult pe level 0 nu se continua’jocul’…daca vrei,eu iti trimit un pachetel cu energie,sa stii
tine-o acolo, energia, ai mai multa nevoie tu, decat am eu. te pup in suflet.
Cer dispensa de la viata pentru luna asta decembrie!
Pentru celelalte, cer despagubire.
Hmm, da´ bateria pentru avarii poa´ sa fie mai rezistanta decat inima?
Cred ca asta-i raspunsul: sa intinerim privind spre interior si purtandu-ne ca la trei ani!
Stai bre, nu da cu piatra! Ca n-am zis ca se poate.
Si, din pacate, nici io nu stiu cum. Doar cred!
frumoasa ultima propozitie.
da. mersi. …as fi vrut sa fie legata de context. dar nu simt sa reeditez.
Melancolia asta de Decembrie. Eu unul o iau asa. E decembrie, vine zapada, mergem la ski si uitam de toate greutatile .
Stiu ca sunt un pic offtopic dar iti las un link poate te mai inveselesti . http://blog.dauanunturi.ro/2010/12/08/dans/ . Daca consideri ca e spam te rog sterge, daca nu macar sa te inveselesti.
da. frumoase fundulete. 🙂
Ma` puse dom` sergent sa raportez, ca sa zambiti (daca nu zambiti macar de complezenta imi iau pomelnicu` de la dom` sergent – stiti ca`i violent). Am la mine patentu` ca sa extrag turturii, tuica de pruna ca sa anesteziem pentru operatiune, promisunea pentru pila la o vila cu 3 nivele, “criogenizat” n-a stiut dom` sergent ce inseamna iar in legatura cu “hibernarea” m-a pus sa va intreb daca vreti sa va duca la vanatoare de iepuri, ca la ursi nu s-a dat drumu. Sa traiti!
deci rad cu lacrimi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! te iubesc de mooorrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
>:D<
Nonette! Ma alatur lui G in aceasta interventie care presupune si-o pruna. Intotdeauna mi s-a spus ca ma descurc de minune cu patentul, mai ales dupa fro doua paharele de tuica. Scot turturii de n-ai treaba. Si sa stii ca ma ocup se de gaurile ramase, cu afectiune si dedicatiune. Dom Sergent sa caute dracului in dictionar, o sa vrea si el sa se criogenizeze apoi…
La iepuri cu noi!!!
sunteti complet nebuni!
ma coplesiti.
treaba voastra, daca vreti sa va imbratisez patetic.
plus ca.
s-ar putea sa scap si vreo doua lacrimi, in context, nu stiu, o fi de la pruna ta, o fi de la turturii lui…
va pupa mami.
Hai ca meriti sa fii vesela. Macar un zambet. Ai facut fericita o femeie 🙂
zambet, da, am zambit, atunci. avea in ochi luminite vesele, ca beculetele din pom, vanzatoarea. 🙂
Hai sa facem un concurs.
“Care ofera cea mai patetica imbratisare, cu lacrimi chiar, dar fara sa miroasa a pruna primeste un sirag de luminite de pus in brad” (Cu speranta ca anu’ asta vom avea brazi).
Eu inca mai caut iepurii aia :))
Eheee… :*:*:*
In seara asta trebuie sa o fac fericita pe mama, e ziua ei. In seara asta trebuie sa par si eu fericita, macar o clipa in secunda cand ii voi darui buchetul de trandafiri rosu Burgundy, cu unul alb in mijloc. Manon, sa ma ierti, da’ imi pari a fi o mama buna pentru multi copii, pot fi si eu cateva momente copilul tau? Doar sa ma tii un pic, cat sa-mi trag nasu’ si sa ma caut de batista.
Te pup. Sper ca merg bine toate, acolo, cu sufleteii tai.
Raspund cu intarziere, caci alerg de nu ma vad, toata ziua. ma emotionasi, pui drag, pup-o pe mama si din partea mea!
te pupa mami, pe sufletel, ca daca ai fi aici, te-as lua in brate si te-as pupa pe ciuful din frunte, sa-mi zambesti frumos!