Scriu cu genunchii moi şi mâini tremurătoare.
Am primit, ieri, în Jurnal, invitaţi din eter, şi am tot aşezat la scaune în jurul mesei rotunde.
***
Dar nu de aia sunt tremurătoare, ci de îndrăgostită lulea…. Ce expresie, lulea, ar trebui să fiu ţeapănă, nu? Sau să scot fum. Sau să poluez.
Azi noapte, eram singură, în garsonieră.
Am apăsat pe un buton şi camera mi s-a umplut de univers.
Trebuia să vorbesc, şi nu puteam decât să respir.
Două perechi de căşti, un singur microfon -la mine, şi eu, mută.
Împietrită în sentiment.
Ruşinată de zgomotul pe care îl face inima mea vie, motor de avion.
Paralizată de spaima că dacă deschid gura, fac tăcerea ţăndări peste inima lui.
Lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie. Iar eu simt bine.
Suntem doi.
***
Ăăă…ce voiam? A, da. Să vă aduc aminte, că pe 18, vă aştept în Jurnalul nostru. Aici petrec, de ziua mea, cu voi. …De dimineaţă, pentru ăia micii, şi până noaptea, pentru cei mari.
La şcoală, tăcere, lumea reală pune întrebări pe care tot ea le consideră stânjenitoare, de parcă nu tot spre bătrâneţe mergem toţi…
Revin.
Adresa o ştiţi. Drumul până aici e scurt.
Am eliberat salonul, mesele sunt puse pe margini, va fi bufet suedez, cu tot ce vă imaginaţi voi că vreţi să mâncaţi, iar ce nu vă imaginaţi, vă aduc eu.
Avem şi băutură, sper să nu o luăm să o luăm razna, ca să speriem privitorii.
Avem muzică, voi o alegeţi, şi ditamai ringul de dans. Lumini. Stroboscop. Blacklight.
Ţinuta, casual, aşa ca noi.
Inima la purtător.
Tort.
Nu există majordom la intrare, vă voi primi eu, timidă şi cu ochii mari.
Nu există chelneri, vă voi servi eu.
Acesta a fost primul buzdugan -din basme, reminderul -din timpurile noastre.
Să-mi spuneţi ce mai trebuie, ca să apuc să comand.
…A trecut o veşnicie de când am fost amfitrion ultima dată.
Verific, acum, dacă mi-a sărit vreo literă din tastatură. Cred că nu.
Mesajul e OK.
Spaţiile goale dintre rânduri, adăpostesc, tăcut, emoţiile mele.
…Când mă gândesc la el.
…Când vă citesc pe voi.
cool, Nona, anticipat la multi ani, ce mari vom creste 🙂 (vom fi Guliver in tara piticilor, asa ma simt de fiecare data cand implinesc varsta si ii las pe prietenii copilariei in urma)
ete la ea, batranica…lool.
La Multi Ani !
Si cati mai putini singura.
Sa arzi in doi.
Te imbratisez.
Multumesc! Frumos.
Bine ai venit!
Dupa ploaie si furtuna uite si curcubeul, curcubeul din sufletul Nonei mult asteptat 😀 abia astept party-ul tau, eu deja imi fac curat pe birou sa arat si eu mai a OM de ziua ta :)….
:-))
De ziua ta,nu vii prin Targu Jiu? Doar sunt zilele orasului ^_^,sper sa fiu aici si sa iti spun La multi ani cand incepe party-ul :))
Nu pot sa vin, dragule, am maine un eveniment important in scoala. Dar, zic, e mai bine asa, suntem toti la un clik distanta. 😉
He heee, deci e paaartyyy! 😉 Off topic acum, am facut comanda de carte! abia astept sa o primesc! nu-mi mai incap in piele de bucurie! hi hi hi! 😀
Asa, mami. 😉
SMS: Bă,Costică,Nona lulea, bairam, 18 mai, Aurica prezentă, eu, Otopeni ???
Doamneee, rad cu acrimi, te iubesc de mooor!!! Looooooooool!!!!!!!!!!!!
Aha! Voi reveni! 😀
Contez pe tine! 😉
…apoi Manon arunca buzduganul de se duse pana-n al treilea cer si asteptara peste jumatate de ceas pana ce cazu si intra in pamant de-un stat de om.
– Care va sa zica, atata e treaba pe care esti in stare s-o faci!? ii zise LoreDada. Ada buzduganul! adauga apoi scuipand in palme si suflecandu-se.
Ea n-arunca insa buzduganul, ba nici nu-l ridica macar de la pamant, ci ramase cu picioarele intepenite-n pamant si cu ochii tinta la cer.
– Ce stai? o intreba Manonul. Arunca!
– Stai bre, sa-mi treaca luna din cale, ii raspunse LoreDada. Vrei s-o bat cu buzduganul stramosului tau cum am patit-o cu barda bunicului, pe care am aruncat-o in luna s-acolo a si ramas?… Uita-te bine, c-o vezi, dar n-o sa mai pui mana pe ea!
(Dupa “Manon…spaima zmeilor” 🙂
Cat despre indragosteala lulea…si “Lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie. Iar eu simt bine.Suntem doi.” sa inteleg ca…
“…A fost odata ce-a fost; a fost un om si-o femeie, barbat si muiere, oameni de treaba, el bun si ea cuminte, incat li se dusese vestea ca traiesc bine si toti se bucurau care treceau pe la casa lor… 🙂
…vine si domnul la petrecere? 🙂 🙂
Doamne, cat de minunata poti sa fii!!!
Mai, am facut riduri de la atata ras, doamne ajutaaa!!!!
Da, vine si domnul, …sper. El va supraveghea, cu inima lui calda, petrecerea. Poate o sa ma ajute la treaba, sa binedispuna musafirii, este expert in asta, poate o sa ma ia la dans…
hmhmhm…sa aduc si vin, atunci 🙂
Mey Manon, cum ai tu inima armonica…ba se strange si se face mica-mica de durere…ba se mareste si se umple de dragoste…
Pai, cam da. Umblu de nebuna cu un buchet de iubire in mana, de cand ma stiu, si caut zambet. Cati oameni zambesc, in jurul nostru? Cati oameni iubesc din prasele?
Cum as putea sa nu ma bucur de soare si sa nu ma intristeze norul?
Si io, ca vremea. La maxim! 😉
P.S. Adu si vinul, sa ne facem manga!
Manga sa fie 🙂
…Parerea mea!
Buna dimineataaaa! Deci se lasa cu petrecere. Atunci sa petrecarim :))
Da, iubita mea, petrecarim! :-))
Vine si urticaria la petrecere? :))
Eu de saptamana trecuta am facut pregatiri, mi-am calcat pana si costumul cel de gala. Abia astept sa va invart pe toate femeile/fetele pe ringul de dans.
App. sa nu va suparati daca din greseala va mai calc pe picioare, la mine entuziasmul este mare dar cunostinte in ale dansului mai putin :).
Lasa, dragule, ca se rezolva si cu calcatul pe batatura. Tii fata in brate, ca pe un fulg. Sa vedem rezistenta, atunci… (scot limba la tine)
Urticaria va fi pitita de xyzal. 😉
Ma bucur ca iti place.
La Multi Ani draga mea!!
N-ai voie.
Azi n-ai voie, vorba lui Paler.
Cum ce?
Sa fii trista!