Sunt lucruri pe care nu le vedem, dar există. Trebuie, doar, să ştim cum să le privim…
Era un joc, în copilăria noastră…La mine în oraş îi ziceam pituluşul, alţii îi spuneau de-a v-aţi ascunselea.
Îi lăsam pe copiii din noi să se joace. Să caute.
…Nu ca, azi, pe messenger, unde ne pitim pentru a nu putea fi găsiţi…
Eu mă ascund ghiduş de voi pentru a putea fi găsită.
Sunt aici dar invizibilă, şi vă fac cu ochiul. …Şi voi mie, dacă mă vedeţi.
Stt, nu spunem secretul…
Aşa. …Mi-eşti drag, ochi necunoscut care citeşti ce nu se vede.
.
😉
fumarel drag.
auzi, tie facebook nu-ti prieste sau ce?? nu-ti spun cum e, ca te las sa-l descoperi…numai de la mine ai garantat 10 prieteni destepti care te citesc 😉
gataaaa. supunem la vott. manon pe facebook sau nu???
primul vot: cand iti faci cont? :))
Nona Oprisan. Il am, deja.
te-ai ascuns, noni?
Mura, sunt acolo. Hai, ca poti. 😉
gataaa, bagai nasu’ 😉
Vazui, ca te prinsei de el. 😉
maaa… io te vad.. 🙂
nu ma vezi, diana. mai incearca. 😉
Ahaa… Manon nu se vede dar este! Adica ea este acolo pentru cei care au nevoie dar intind mana nesiguri.
Incorect. Mai incearca. 😉
. . .
Eu stiu!
Intrati intr-o consola UNIX si scrieti:
root ~# wget http://www.out.ro -O – | grep “ochiul”
😉
Pai cine-i desteptu lu mama lor? 😉
Nonutza! Ştiiu!! Bingo!!!
😉
te pupa mami. 😉
asa…asa 😀
Si eu care asteptam sa se incarce ceva….m-am gandit ca nu-mi merge netul….hi hi
Deci, cristiana…?
“imi sunteti dragi cei care ma vedeti” 🙂 sunt lucruri care nu incap in ochi 🙂
Ia pupicul, na: tzoc! 😉
Ce-as mai juca un pitulusu 😀
Dragule! 🙂 Ma gandeam eu ca amintirile sunt bune de scos la lumina…
Ce tare… M-am prins, dar nu am nici un merit, e o întâmplare. Adică un dar, că m-am prins ce e… 🙂
Asa…E bine. E foarte bine.
“Piteala” este doar indiciul, eu iti fac cu ochiul pt. ca te-am vazut, acum tu ai grija sa scapi turma shhhhhhht, mergi pe burta sa nu te vada nimeni.
(vorbit in soapta) hai ia un pup de la mine drept in frunte sa-ti poarte nooroc….
ULTIMUL SCAPA TURMAAAAAAAAA 🙂
Bravo, mami! Da iti lua ceva timp…hmm…
😉
Da,asta a fost tare, I got to admit it… Tare ca o friptură. 🙂
😉
pui pui Nona 😉
asa, mami, cum ne-am inteles. 😉
nu puteam sa astept pana maine sa-ti povestesc..individul mai tinerel in sfarsit a prins curaj si a avut initiativa!!!!!!!!!! 🙂 a fost cu fluturei…mai multe detalii..maine pe viu
Nu sunt la scoala, azi. tine-le stranse acolo si, cand o sa pot, te sun. Ai grija si fa ce iti spune instinctul, te cunosc, nu te insala.
😉
Te iubeste mami, Cris fluturel. 😉
Muaah!
found your facebook page. iti dau link cand imi scanez palma. m-a orbit asemanarea. :))
…pai doar de aia ne si aduna dumnezeu…;-)
: ) iupiii iup!ce frumos
ia! ele la ea, ce sfedelus bucuros!
La noi jocul se numeste “tupu”, daca cel care numara si ii cauta pe ceilalti facea vreo confuzie de nume ii cantam toti “Ai spart oalele si-ai mancat sarmalele”, mancam la sarmale cand tupeam de numa numa :))
Mai era si cantecul celor care trebuiau sa stea ascunsi “ceapa ceapa, stai in groapa” iar daca trebuiau sa iasa era “ceapa ceapa iesi din groapa” :))
Frumos joc, mi-e dor de el…gastronomic joc, nu gluma. 🙂
Biencutza, semnu, mama, semnu…Prinsesi poanta, sau raspunzi la commenturi? Ai? Ia!
Asteptam…
auzi, manon, ce m-am gandit: sa pacalesti pitulusul. sa-i intalnesti pe toti oamenii astia carora le esti draga si care-ti sunt dragi. sa nu lasi picior de om cu care vorbesti pe messenger si pe blog sa-ti ramana necunoscut ( sau, hai, poti sa lasi piciorul, dar sa nu lasi ochii si vocea 😛 ). sa pacalim felul asta de a fi al lucrurilor care ne face azi sa ne simtim mai in siguranta in comunicarea prin internet si care ne-o schilodeste incet pe cea adevarata. asta pana la sfarsitul anului sa zicem. va fi un amestec frumos de firesc si nefiresc, ca viata asa. hmm? in?
iubita mea, sunt franta, deci iti voi da un exemplu macabru. cand a murit mama, am fugit intr-un suflet, de la bucuresti, acasa. casa era plina de oameni. toti, aliniati in camera, asteptand cu sufletul la gura – si lasand la o parte bietul corp neinsufletit- reactia Nonei, de la intrare.
Ei stiau, cunoscandu-ma, ca fiinta agitata, ca va trebui sa fie acolo un mic spectacol. Al durerii.
Pe usa a intrat o nona alba, franta, infranta si muta.
Revin. oamenii ma vad intr-un fel. pe viu, sunt un soricel timidutz si speriat. e frumos sa le stric impresia?
Dar da, e o idee buna, la urma urmei. sa vedem ce va fi cu jurnalul. sa vedem citi dintre voi vor mai ramane pe aici.
P.S. Iubesc optimismul tau, esti atat de tonica!!
piteala e cand ma simt mica de tot si ma duc intr un loc sigur si gasesc caldura sufleteasca
Cand ai nevoie, treci si pe aici, imi place sa imbratisez oameni. Insa, Madalina, chestia e, ai prins spilul postarii “Piteala”?
Da . am descoperit pitulusul … si esenta postarii
te-ai pitit si azi.imi lipsesti.te imbratisez cu drag si sper ca esti bine.
nu pot sa scriu. o sa vorbim. ai grija de sufletelul tau si de iubirel.
Bine că m-am prins! Aşa am văzut că ţi-s dragii ambii ochi, că citii cu amândoi. :))
Hai, să ai un uichend pe măsura pitelii matale. 🙂
Ete la el, dragul, na, pupic nelinistit!
Voi ati vazut ca s-au adunat aici, la taina, doar copiii jucausi?
(iuhu!)
Nelinistitu e scriitor, stiati?
las’ ca si io m-am prins ca n-oi fi io mai fara’de motz 😀
apoi no!daca-i de joaca, is si io!
Asa, iubita mea! 😉
“Putem crede in povesti si in printi fermecati, in dovleci care se transforma in calesti aurii, dar adevarul este, intotdeauna, mult mai frumos”. Asa-i si cu Nona, imi bag eu ambele maini in foc pentru asta. Iar cuvintele soricelului timidut si speriat sunt oglinda sufletului si a mintii sale frumoase; daca indragim reflexia lor atat, pazea, ca te asteapta o caruta de drag in realitate- chiar daca ea, caruta, va fi inevitabil mult mai stangaci exprimata decat prin cuvintele noastre din Jurnal. Am zis!
Asa, mama, bine, de asta aveam nevoie acum…Nu plansesem azi destul…Iti multumesc pentru sufletelul tau rar care vine, fluture, sa mi-l bucure pe al meu. O fi normal sa plangi si sa zambesti, sau m-am dilit forever?
Eu sunt pt. intalnirea de vara, undeva intr-un parc cu paturica suc si multe povesti frumoase. Eu am avut ocazia s-o intalnesc pe aceasta fiinta minunata numita Nona. Desi intalnirea a fost fulger eu unu am ramas cu cele mai frumoase imagini ale unei “intalniri” de pe net. EA, Nona, este precum argintul viu, plina de energie si entuziasm. Abia astept sa mai dau cu ochii de ea si s-o strang in brate sa-i simt toata energia pe care poate sa mi-o transmita.
Pupici draga Nona si hai nu mai sta pitulata, iesi sa-ti vedem chipul minunat de “soricel timidutz” 🙂
Ete, altu’…
Stiti ceva? Chiar o sa ne intalnim!
Nona… abia acum iti scriu…. eu te gasesc si cu ochii inchisi, sa stii. Se simte adierea sufletului tau de departe 🙂
Inima mareee. Si hug.
Fug, ca iar dau in emotii. 🙂