mic balet

on May 26, 2010 in Moţul, Ruşini mondene, Sub lupă

Révérence
E necesar să spun că mi-am tuns părul pe furiş, azi noapte, când vigilenţa manonului aţipise peste spaima de coafor.
M-am strecurat în baie şi m-am analizat îndelung, cu foarfeca în mână preventiv – pentru a nu uita de ce am venit acolo, la ceas de taină.
Din oglindă se uita ironic, la mine, fotbalistul Lăcătuş.
Deci, aha!  M-am enervat / am tuns / şi am respirat adânc.
După care am fugit în pat la nani, ca să nu mă influenţez în rău.

Azi dimineaţă, după duş, mi-am aranjat ceea ce rămăsese din păr.
Acum arăt ca un gălbenuş de ou. Rotund şi luminos.

Cambré
Mă doare ficatul crâncen, de câteva zile. M-au nenorocit pastilele contra urticariei. Dacă reîncep să iau silimarină, o să am pete şi pe faţă.
Îl sun pe tata, pentru conversaţia zilnică, la noi e vară, iubitule şi eu port bluze cu mânecă lungă, ma sufoc. Şi mă cam doare, rău, ficatul, nu pot dormi pe partea dreaptă deloc.
Tata se întristează puţin, păi, mă, tată, fă şi tu ceva…
Bine,  dragule. …O să mă culc pe partea stângă.

Battement
Îi promisesem Biancăi, ieri, că mă voi uita la Diaconescu, să mai râd puţin de el.
Deci selectez, în miez de noapte, canalul 40. În hala de emisie, prim plan cu un efeb prea slab pentru ochii prea speriaţi.
Burtiera ne atenţionează că acesta e orfan şi că îşi caută părinţii.
Diaconescu, însă, pe care îl aud dar, slavă domnului, nu îl văd, îi transmite tânărului mesaje de la fete care doresc acuplarea cu orfanul. …Se făcu şi tripluDeul… madamă
Tânărul vorbeşte lelea-n porumbi, monosilabic, strecurând la fiecare cuvânt, domnul Dan, ca să nu uite, săracul, cui se adresează.
Eu, cu ochi sticloşi, îmi poziţionez degetul arătător pe butonul next, căci, iată, şi emisiunile lui D au ajuns să mă întristeze căci continuă să difuzeze înmormântări în direct.

Pointe
O făcui să râdă, azi, pe Irina. Şi Irina are un râs sănătos, colorat, din suflet, se dă puţin pe spate când o apucă hohoteala. E molipsitor.
Păi ni se luă curentul şi decedară computerele cu, evident, work-ul in progress.
Eh, mă priveşte Irina sugestiv, ştiam de azi dimineaţă că se lucrează în zonă, mi-a zis nenea de la magazin.
– Da, Irina, dar ştii cum se munceşte… Unul e la tabloul electric, şi restul fac mişto, pe trotuar.

“Care fir, măă?”
” Ăla roşu, Vasile.”
Vasile scoate firul verde, că ştie ce le poate pielea tovarăşilor.

…Şi tot UNATC-ul rămâne în beznă.

“Eee, fir-aţi voi ai dracului”, se enervează Vasile, şi bagă  firul verde, la loc…
…Se aude un
ţîssst… şi atmosfera de lucru se îmbogăţeşte cu miros de crăciun pârlit.

15 Responses to “mic balet”

  1. Onitza says:

    Irina? Care Irina? Unde-i Irina? Cum ma, Irina?? Chiar asa? Apropo: how much is the fish?

  2. Onitza says:

    Deh… m-am prostit si am vrutsa arat asta in scris, mai sus 😛 Te pup, Nona draga si tare ma bucur pentru lumina ta de azi 🙂

    • Manon says:

      Catelusul, adorabil, Michael…for ever… 🙂

    • Prahovean says:

      Pare drăguț la prima vedere, dar mie îmi pare că ce face este o manifestare a unei boli, cauzată de paraziți intestinali. Dacă este așa,sărăcuțul suferă când face acele figuri… Știu că acest comportament al câinilor este numit ”patinaj”. În această situație, este bine ca să fie tratat imediat, căci există riscul de contaminare a oamenilor cu care locuiește câinele…

  3. Bianca says:

    Nu trebuia sa te uiti la Diaconescu :)) eu iti sugerasem sa te uiti la Cronica Carcotasilor, ca si pe acolo il poti vedea. 😉
    Da’ daca tot te-ai uitat, macar ai inavatat ceva de la emisiune? :))

  4. Onitza says:

    Nona… a murit Jean Constantin 🙁

    • Manon says:

      🙁 …Dumnezeu sa-l odihneasca…S-a mai dus unul dintre cei buni… 🙁

      • Onitza says:

        Da… se duc pe rand si lasa un gol imens in urma 🙁

        • Prahovean says:

          Dumnezeu să îl ierte!
          Sper să îi facă sărindarile la mănăstiri…

          • Manon says:

            Imi traduci, te rog, si mie ce inseamna sa ii faca sarindarele la manastiri?

            • Prahovean says:

              O slujbă care se pune spre iertarea păcatelor. Răposatul este pomenit timp de 40 zile la Sfânta Liturghie. În bisericile obișnuite, adică bisericile de mir Sfânta Liturghie nu se slujește în fiecare zi, ci o dată, de ori pe săptâmână, de obicei. De aceea slujba de sărindar nu se poate pune, de obicei, decât la mănăstiri, unde se slujește Sfânta Liturghie zilnic, sau cel puțin așa ar trebui. Lași ceva gen o pungă de făină sau grâu, cu o sticlă de ulei poate (Eu recomand asta în loc de bani.) și faci un pomelnic de sărindar. Eu consider că sărindarul e mai puternic și mai util pentru răposat decât parastasele obișnuite. Este bine să fie pus cât mai repede după deces, ca să apuce să facă cât mai multe Sfinte Liturghii înainte să se împlinească 40 de zile de la moarte, dar, din câte știu, poate fi făcut chiar la 10, 20, 30, 100 de ani de la moarte. Recomand pentru cine vrea să pună sărindare să se ducă la cel puțin 3 mănăstiri, să pună. Cine citești aici și e creștin ortodox află că poate să ajute pe cei dragi trecuți dincolo foarte mult așa, căci poate scoate cel puțin pe unii din Iad. Și chiar dacă răposatul nu e în Iad, trebuie să ajute mult chiar și așa. Merită făcut și nici nu e efort prea mare. Pentru București, recomand mănăstirile Radu Vodă, Antim, Plumbuita. Cred că merge chiar și la Patriarhie. Asta pentru cine vrea să pună sărindar pentru oricine vrea, cu condiția ca răposatul să fie murit creștin ortodox și să știe numele de botez (sau de tundere în monahism), de preferat. Nu îmi pare greu de făcut.

Leave a Reply to Manon