Le-am strâns, de câteva zile. Le-am pus în săculeţ, negurelele de supărare. Sub pat. Cu gând să le fac vânt la ghenă.
Azi noapte, încă una. Am deschis săculeţul să o ascund acolo, …şi au scăpat toate afară, buluc.
*
Unii bărbaţi îşi iau sentimentele la pachet. Raţie. Le mestecă frumos, cu gura pe mute, având ochii tulburaţi de orgasme sufleteşti.
Iubitul tău. La aceeaşi masă cu tine.
Priveşti fascinată acest spectacol al bucuriei, însă nu ai idee despre gustul cel minunat de care se bucură el, trebuie că e divin…
Ai vrea să participi, dar…eşti spectatoare la picnicul ce se voia romantic, în doi.
El își mestecă sentimentul, tu aștepți, gânditoare, o firimitură.
*
De ceva timp, s-au activat, în viaţa mea, doi foşti.
Nu mă îndoiesc nicio clipă de sentimentele lor fierbinţi care au dat în clocot după ce am stins eu focul, ăsta e farmecul vieţii, să nu o înţelegi, uneori.
Mă agită, totuşi, o coordonată comună a celor doi bărbaţi, care mi-a creat traume şi pe vremea în care eram în relație…
…Ambii, acum, sunt în ipostaza în care îşi doresc enorm să mă vadă, să ne întâlnim, căci te rog să mă ierţi dar nu mai pot trăi fără tine, te iubesc foarte mult, dar cu toate acestea, refuzul meu politicos le aduce pe limbă aceeaşi, de veci, replică de reproş (?!!): deci eu mă dau peste cap să te văd şi tu nu apreciezi asta…
Ahh…reproşul care acoperă emoţia, dar mai ales, ahh, cât de greu de înţeles suntem noi, femeile…
Când sunt îndrăgostite, femeile îşi poartă iubitul în suflet, cu aceeaşi grijă şi atenţie ca atunci când îşi poartă copilul în pântec. E viu, e acolo, îl simţi tot timpul, nu ai cum să uiţi de el, nu vrei să uiţi de el.
De aceea femeia îşi întâmpină bărbatul drăgăstoasă… şi se aşteaptă ca şi el să fie la fel.
Şi tot de aceea are reacţii surprinzătoare când bărbatul, în loc de firescul mi-ai lipsit, azi –preferă să-i reproşeze, agitat de neliniştea ei, ce vrei să-ţi spun, nu vezi că am venit direct acasă? …
…Ea a văzut deja asta. Dar vrea ca el să fie cald, să deschidă gura, să zâmbească şi să susure măcar un singur cuvânt afectuos.
În loc de asta, ignorarea.
Bărbaţii cred că femeile au un buton roşu al nervilor, pe care, machiavelice, îl apasă, din când în când, din motive obscure și paranoice. Preocupaţi de propriul consum de sentimente, ei nu văd că femeia a luat o căpşună din paner, o duce spre gura lui, ca să muşte el, primul… și că rămâne cu ea în mână.
Pe măsură ce trece timpul, în loc să rămână la infinit suspendate în starea de iubire / să descifreze glume neinspirate sau coduri / să nu dea buzna în sufletul omului / să stea cu ochii pe pereţi înnăbuşind sentimentul care ar vrea să iasă şi să încălzească…ele ce fac? … Tac, până când li se taie, şi aprind instant focul de paie al mâhnirii…
“Femeia are un buton roşu”.
Nu e buton, ci bec.
Nu e la ea, ci la el. Ea doar constată că e aprins şi se comportă ca atare. L-ar prefera pe verde…
…Visător şi absolut îndrăgostit, cu ochii la copaci, bărbatul, uneori, nu vede pădurea.
…Şi crede că tot el este neînţeles.
Vai, vai, cat e de adevarat! 🙂 N-are sens sa mai spun ceva, ai spus tu totul. Sau poate n-am inspiratie in momentul asta 😛
Asa de bine le zice Nona…k nu mai e nik de adaugat
P.S.: ce faci Onitza?
P.S. Am o zi adormita si visez la patul de acasa si la mancarea ce ma asteapta sa o prepar 😛 Tu ce faci?
Ma doare ingrozitor capul si abia astept sa plec acasa 🙂
E clar, ne-a lovit pe amandoua.. dorul de casa 🙂 Hai, acush e gata ziua de lucru 😉
ete, se imprietenira fetele lu mami… 🙂
Nu știu dacă am mai spus asta. Un lucru e știut, că bărbații comunică mult mai greu ca femeile, prin urmare pricep mai greu și își formulează răspunsurile mai greu. Medicii spun că așa este creierul lor structurat și testosteronul întărește asta. Alcoolul facilitează un fel de comunicare, chiar dacă nu tocmai sănătoasă psihologic și spiritual, pesemne. De aceea bărbații cad în patima beției mult mai ușor.
Nu încerc acum să ”disculp” sexul masculin de multele scârbotenii care le face, dar încerc să atrag atenția doamnelor și domnișoarelor că, ceea ce lor este clar și ușor, pentru domni poate fi imposibil sau cel puțin foarte greu.
De ce este așa? Nu știu. Un rost o fi. Oricum, asta arată că lucrurile pot sta foarte diferit decât pare la prima vedere.
Recomand femeilor sa citeasca “De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda” de Allan Pease si apoi or sa inteleaga cum suntem noi structurati.
Ceea ce a spus Prahovean este elaborat in cartea respectiva.
Da, prahovean, vei primi cel putin doua perechi de aplauze, pentru ceea ce ai scris, de la doua perechi de ochi barbatesti.
…Care se vor inchide la loc, imediat ce au terminat de citit mesajul tau.
Nu asta am vrut, să primesc aplauze de la ei. Nici să mă solidarizez cu ”sexul tare”. La fel, când aud despre femei anumite lucruri,le iau apărarea.
dragule, reciteste mesajul.
” Ei sunt în ipostaza în care îşi doresc enorm să mă vadă, să ne întâlnim, căci te rog să mă ierţi dar nu mai pot trăi fără tine, te iubesc foarte mult, dar cu toate acestea, refuzul meu politicos le aduce pe limbă aceeaşi, de veci, replică de REPROS (?!!)”deci eu mă dau peste cap să te văd şi tu nu apreciezi asta”…”
…
Ele
“…pe măsură ce trece timpul, în loc să rămână la infinit suspendate în starea de iubire, să descifreze glume neinspirate sau coduri, să nu dea buzna, să stea cu ochii pe pereţi, înnăbuşind sentimentul care ar vrea să iasă şi să încălzească…ele ce fac? … TAC, până când li se taie, şi aprind focul de paie al mâhnirii…”
Uite o diferenta semnificativa intre modul in care reactioneaza la aceeasi situatie (respingere/distanta) un barbat (repros), respectiv o femeie (tacere)…Acu’ daca e sa-mi dau si eu cu parerea as zice ca repros e si la femeie doar ca e reprimat,inabusit, mut, stins…
Cred ca fiecare avem cate un bec, nu doar barbatii, si mai cred ca fiecare avem ochi care ar trebui sa fie deschisi si sa si VADA in ce stare e becul celuilalt.
Doar ca…uneori/deseori e o chestie de timing – ba te uiti tu, ba ma uit eu, dar scapam momentul in care ar trebui sa fim prezenti/vigili amandoi…
Siguranta, certiudinea sau plictisul ne pot adormi…si ne inchid ochii. Apoi, cand siguranta, certitudinea sau plictisul dispar (distantarea in timp de persoana si relatie)…ochii se deschid din nou, remeoreaza si vad…doar ca ceea ce vad nu mai are corespondenta in “aici si acum” si… apare reprosul sau revolta (!?).
minunat spus!
da.
asa e.
🙁
A! O completare: dorul de cel care i-a oferit candva iubire apare atunci cand in viata subiectului este un gol sau…nu stiu cum sa-i zic, un ghemotoc de gri (o relatie urata, lipsa unei relatii, plictiseala, rutina etc.).
Ca prognostic: in momentul in care este reprimit in relatie, caldura ii inchide iarasi ochii…si, iarasi, uita ca trebuie sa-l VADA si pe celalalt. Si cercul se inchide.
Hm…trebuie sa fie foarte inteligent sa (poata sa)iasa din cercul vicios. Si sa iubeasca.
Pe mine m-a apucat chefu’ de vorba si vad ca pe aici e liniste. Ploaia o fi de vina? La mine cred ca e vinul de ieri …:)
“Ca prognostic: in momentul in care este reprimit in relatie, caldura ii inchide iarasi ochii…si, iarasi, uita ca trebuie sa-l VADA si pe celalalt. Si cercul se inchide.
Hm…trebuie sa fie foarte inteligent sa (poata sa)iasa din cercul vicios. Si sa iubeasca.”
Eu ma rup numai cand nu mai e cale de intoarcere, deci cand iubirea MEA s-a sfarsit. Am dat tot, am suferit tot, am luptat. Ii spuneam o data unui fost iubit (doamne, ca multi par, dar am avut doar patru): dragul meu, stii cum suntem noi? eu bat la usa ta, sa ma vezi, sa ma descoperi…Cand mainile imi sunt pline de sange si plec, atunci tu deschizi acea usa, dar eu sunt, deja, cu spatele, cu iubirea consumata de singuratatea in doi”
…In legatura faptul ca el/ei s-a/s-au desteptat intre timp…odata ce sentimentul meu este consumat, orice reinnodare a relatiei este sortita esecului. Nu pentru ca barbatul se culca, iar, pe o ureche, ci pentru ca eu nu mai pot oferi nimic, sunt pustie. Am incercat o data, nu m-am mai putut invia.
Da, e bine (daca se poate spune asta) atunci cand pleci, cand intorci spatele, cu iubirea consumata si mainile pline de sange, dupa ce ai incercat totul si stii ca s-a incheiat, ca ai ars pana la capat.
Uneori,insa, se mai intampla ca celalalt sa plece inainte de a se ajunge la epuizarea completa a iubirii. Si atunci, firimituri de emotii se mai aduna si se incheaga intr-un boţ de sentiment incert, care te face sa-l accepti, din nou, pe cel intors la tine…
Da, raman sentimente agatate, si raman intrebarile fara raspuns.
Totul, in viata, are o rezolutie, toate intrebarile primesc raspuns. Am vrea ca ele sa vina atunci cand ardem, deseori raspunsurile vin cand totul e cenusa. E bine si asa. Avem de invatat din orice experienta.
Da.
A doua oara, a treia oara sunt incercari expirate.
Mai bine e sa ai mai multe posibilitati 🙂
Pai mey, Manon, mey…”fostii” tai, cei care se bulucesc acum la usa ta, probabil ca tocmai asta fac acum: se chinuie sa invete :). Asa caaaaa…dicolo de reprosul lor, adresat “ne-simtirii” tale, viata le ofera, de fapt, niste raspunsuri (la intrebari pe care ei inca nici nu si le-au pus, dar ce mai conteaza…:)).Deci, ar trebui sa ne bucuram pentru sansa lor de a invata ceva din experienta asta.
Tu acum esti trista pentru ei, pentru tine, pentru trecut, pentru imposibilul viitor sau doar imi pari trista?
Sunt, un pic, trista. Ma coplesesc: egoismul oamenilor si orbeala,voluptatea cu care oamenii sar la beregata, fara sa se intrebe, mai intai, daca au o parte din vina atunci cand sunt suparata…
…Am avut o zi mai proasta la scoala, azi. M-am saturat sa gravitez ca satelitul asteptand sa mi se arunce in palarie un zambet.
Uite, mai multe nu pot face, dar iti daruiesc eu un zambet 🙂 🙂 🙂
O sa treaca, Manon..o sa treaca si o sa fie iarasi soare
Da, cu siguranta, nu sunt incremenita in tragedie. 🙂
“Visător şi absolut îndrăgostit, cu ochii la copaci, bărbatul, uneori, nu vede pădurea.”
Cat adevar Manon, cat adevar.
Parinti mei sunt divortati si au ajuns aici deoarece tatal meu a avut grija sa nu vada “copacul potrivit lui” . Insa in weekend am fost la el in vizita si i se citea tristetea pe fata, singuratatea incepe sa puna stapanire pe sufletul lui, ar face orice sa mai aiba familia de acu cativa ani.
Asa suntem noi oamenii construiti, nu stim sa apreciem ceea ce avem. Sincer va spun ca eu ma rog in fiecare seara sa-mi dea Dumnezeu “mintea de apoi” si spun asta pentru ca imi doresc sa stiu cum sa actionez acum pt. a nu-mi parea rau mai tarziu.
Doamne ajuta.
bravo, nota 10. imi placu 🙂
Sa ai ochii deschisi, al mic, cand iubesti, uita-te la ea, cand e scumpa, spune-i ca ti-e draga de fiecare data cand simti asta, pup-o din senin pe frunte, adu-i cadou o frunza din copac, spune-i ca ti-a fost dor de ea, nu te da barbat mut, ca nu asta inseamna barbatia…
Daca iti vine sa plangi, plangi, ea te va iubi si mai mult, cere-ti scuze cand gresesti, femeia este onorata cand iti ceri scuze, nu te calca pe cap…
Fii viu, nu iubi in taina, nu-ti canta la vioara singur, pierdut in propriul abis de sentimente, comunica, unele lucruri trebuie vorbite…
E simplu, doamne cat e de simplu…femeile nu sunt complicate, ele devin rele din frustrare acumulata…
adevarat si asta, ca deh, asta-i viata, nu exista cale de intoarcere. iei ce-ai primit pana acum, multumesti, injuri si mergi mai departe. parerea mea :))
Exact, femeia e onorata cand iti ceri scuze. Cand Al Meu Ca Bradul isi cere scuze, mi se inmoaie picioarele si sufletul si iese toata rautatea din mine(pentru ca uneori dau dovada de o rautate iesita din comun!) 😉
da, ai si tu butonul rosu. bietii baieti… 😉
Ma inclin, spun asta deoarece mi s-a facut pielea de gaina citind cele cateva randuri scrise parca cu sange.
Multumesc pt. sfat, sunt viu si am sa continui sa fiu viu atata timp cat am sa traiesc. Multumesc mult.
Am copiat ceea ce mi-ai spus tu si l-am pus in folderul meu de suflet cel cu vorbe mari si sfaturi de urmat.
dragule, nu ai nevoie de folder, te cunosc…ti-am simtit sufletul tau ala mare de cand te-am imbratisat, si ti-am simtit si dorul, si durerea…mami are antene…
o sa fii bine, crede-ma.
citind mi-a venit in minte faza cu “iti dai seama ce-ai avut abia cand ai pierdut!”…si totusi, ciorba reincalzita nu e buna…se acreste mai repede!
mda…si are miros de statut.
[…] Două drepte paralele. recitiri […]
Tac, până când li se taie, şi aprind instant focul de paie al mâhnirii…
da…