… Am văzut un spectacol minunat.
Iar eu sunt varză.
Aş fugi. M-aş izola. Să nu mai ştiu de nimeni, nimic.
A fost un an greu. Cu multe speranţe şi cu prea multe dezamăgiri.
Pumni în figură. Luaţi şi daţi.
Lacrimi şi poveri străine.
Mă iubesc, unii, pe ascuns, de parcă aş fi un drog interzis.
Mă urăsc, alţii, cu voluptate.
…* At the End of the Day ← One day less to be living.
.
