Îmi zâmbesc, uneori, dimineaţa, când sunt scumpă, şi-mi zic: ce faci tu, măi, şocâte mic? (ar trebui să mă auziţi şi să mă vedeţi, n-are farmec în scris).
…Şi ies pe uşă veselă, semn clar de metafizic.
Şi eu, ca şi alţi oameni din jurul meu, mă tem de mine, să nu mă supăr, aşa că fac tot posibilul să îmi fiu în graţii.
Deci, cu mintea aiurea şi complimentată de ego, plec spre şcoală.
Am nevoie de toată energia bună din străfunduri, pentru că urticaria s-a agravat, iar până îi găseşti tu leac, iubitul meu, voi fi ca ăia din lagărul de la Dachau.
Bref.
Eu sunt pieton. Ca orice pieton care se respectă, am un dispreţ profund pentru şoferi.
Cînd merg cu maşina, evident că îi înjur, cot la cot cu posesorul maşinii, pe toţi pietonii de pe stradă.
Azi circulaţia era infernală. Maşinile se miroseau la funduţ şi mergeau la pas.
Mă opresc pe trotuar; nu vreau să păşesc pe zebră, căci nu mai era nimeni care voia să traverseze -plus că oamenii ăia de la volan cred că erau spume de nervi, se înghesuiseră pe trei coloane.
Un şoricel urticat şi simpatic este politicos.
Deci, cum spuneam, încremenesc pe trotuar.
Departe de mine, pe ultima coloană, aproape de celălalt trotuar, se află o dubiţă roşie cu un camion la volan.
Care încetineşte.
Iar loaza lăţită în scaunul deşelat, cu piciorul pe frână şi cu ochii la Manon, încearcă o comunicare cu aceasta, decentă, pe principul dat din aripi şi mecle sugestive, ce faci, nu treci dracului o dată?
Eu răspund, de la capătul tunelului: E aglomerat, vă las să treceţi, şi îi arăt că sunt pe trotuar, smirna, nu am niciun picior ridicat în aer care să sugereze vreo iniţiere de pas vioi.
Îi văd gura, retardului, care se schimonoseşte în relanti, eşti proastă, făă!!
Nu mă cunoaşte şi mi-a zis fă…El, mie…
…Şi uit că de dimineaţă eram drăguţă doar la faţă, îmi aduc aminte că din tot corpul meu îmi iubesc cel mai mult mâinile. Am, daa, mâini superbe.
Nu pot rata ocazia.
…Îi arăt, şoferului, în slow motion, cel mai lung şi cel mai frumos deget pe care l-a văzut în viaţa lui.
Foarte frumos, incerc sa imi inchipui fata tipului de la volan. :)) Am avut si eu diverse experiente de genul asta. Problema e ca de obicei sunt cu fetita mea si copii nu se teleporteaza de pe un trotuar pe altul, dar unele fosile de la volan nu pricep asta. De obicei ii las in pace. Insa odata am avut si eu un moment de glorie “á la zarzavagioaica”: eram pe trecerea de pietoni cu caruciorul (micuta mea avea doar cateva luni). Ma asigurasem ca nu e nici o masina prin preajma si dau sa traversez cand, camioneta parcata pe trecere porneste brusc si da cu spatele… daca nu se oprea la timp ma facea piftie cu tot cu carucior. Nu stiu cum de-a oprit – cred ca am urlat eu. Dupa ce mi-am revenit din soc, m-am dus la el si… ce pot spune? m-am purtat ca o adevarata doamna – adica l-am facut in toate felurile posibile! In plina strada, la ora de varf… cred ca m-au auzit 3 cartiere, dar individul n-a avut curaj sa spuna nici “pas”. Acum, ma gandesc si eu, era un tip imens. Daca avea inspiratia sa imi dea o palma cred ca ma facea afis, insa n-a facut-o. Presupun ca si-a dat si el seama ca facuse o tampenie.
Wow cat am scris. Ma inspiri ;))
Bine ai venit, Dara, iti multumesc pentru vizita!
Si pupici, din partea mea, direct pe crestet, copilei tale.
Sa revin, pana nu ma prinde unda de patetism, caci ador copiii…
Malacul de care vorbesti nu avea cum sa devina violent. Il spulberasei. Cred ca i-au tremurat picioarele toata ziua. Fair enough.
Cat despre camionul din duba …l-am marcat. Degetul ca degetul, dar sa vezi ce ochi mari si sugestivi am…;-)
Bine te-am gasit, mi-ai inseninat ziua! Multumesc chiar aveam nevoie. Acum voi rade toata ziua de cate ori imi voi privi mainile. Presupun ca privirea era inocenta si plina de incarcatura emotionala :))
Exact asa era privirea. ..Cu unde, vagi, de topor, pentru accentuarea emotiei.
Mai vino pe aici, te simt de-a noastra.
Vin cu placere. Imi place cum scrii.
Si mie, cum scrii tu. Te citesc, mamica ce esti. 😉
Sunt onorata. Ma straduiesc si eu ca tot omul sa ma fac de ras cate putin. Culmea e ca de obicei imi reuseste fara prea mult efort… nu ma intreb de ce. :))
Dara, tu realizezi ca noi, acum, regulamentar, pastram tematica articolului si ne complimentam, nu? Loool!!!!!
=)) Am observat. Dar tocmai ti-am spus ca reusesc sa ma fac de ras fara prea mult efort. Evident total pe (afara) subiectului. Scuze, ti-am facut varza topicul. Raman la citit, ca la asta ma pricep.
Dara, nu inteleg…Eu ziceam ca e misto ce facem noi… 🙁
:)))))
Ce-i, zglimboi? 😉
Asa, da!! Ar fi trebuit sa-ti multumeasca pentru aceasta onoare dar, dupa cum spuneai…. era doar un camion… la volan 😛
Da, un camion cu framantari. Stiti ca barbatii, cand remarca femeile, simt nevoia sa faca ceva pentru a fi remarcati, la randul lor…Unul ragaie, cand treci, altul injura, altul te opreste si te complimenteaza politicos…Indiferent de manifestare, fiecare barbat, cand actioneaza, isi proiecteaza, de fapt, propria fiinta. Asa si bietul imbecil. Spunandu-mi “fa”, a vrut, de fapt, sa ma aduca mai aproape, pe zebra, sa-mi vada funduletul. Eu i-am aratat ca cel mai frumos lucru din corpul meu este degetelul mijlociu.
Ehe, tu ai actionat frumos, dar s-o fi vazut pe mama cand si-a pus poalele in cap si l-a pus la respect pe unu.
Omu se tot tinea dupa ea cu masina (de, este si mama dama bine) iar cand a deschis geamul sa-i zica ceva mama l-a avertizat ca pune mana pe prima piatra iesita in cale si-i loveste masina unde nimereste. Sa vezi atunci BARBATUL ce s-a accelerat si a fugit cu coada intre picioare.
So…next time use CHIATRA moldoveneasca :D.
O am la mine, puiule, da nu e chiatra, ci fulger, si nu e moldoveneasca, ci din sud. 😉
Loool!!! Abia acum am vazut cum se numeste articolul tau :)) Manon, m-am indragostit!! :))
Slava domnului, ca ma speriasem de moarte, ma gandeam ce draq oi fi scris de te-am zburatacit? Pup!!!!
nebuna draq! as fi vrut sa te vad! de fapt, te vad acuma si ma prapadesc de ras, era sa pic pe sub birou! 🙂 🙂
Ma cunosti, madam…vorba stii tu cui, cand intram intr-un magazin si vanzatoarea era moarta si ciufuta: “Nonaa, ochii…da? Ai grija la privire…”
E, de data asta, degetul!
Private message: Te pupa nonutz pe ochisori, de iubitul meu care stai pe aici non stop si uiti de laborator… Zambeste.
Ce-i frumos și lui dumnezeu îi place.. 🙂
A dat dumnezeu sa-ti mai aduci si tu aminte de noi, ca iar intrasem in panica, zic, o fi facut idiotu ala de Costica vreo nefacuta…
Apropo, Geo, tu intri vreodata in categoria aia dreapta sus, @UPDATE_Goagăl! ? Ca poate dai o mana de ajutor la fata… 😉
S-a facut! 🙂
Tu trebuia ziceai la el: ” Iti dau un cap in gura! Iti sparg fata!”
Faceai gestu’ cu capu’ , zbang! dadeai bretonu’ spre stanga de tragea si fruntea dupa el. Ziceam ca spargeai fatza. Pleca trabantu’ sigur morcovit.
Doamne!!! De-i spargeai fatza ce te pupaceam!!! Ehh! Las’ ca nici dejtu’ nu-i mai prejos! Mai scoate-l la inaintare!
Ete-l! (aici nona scoate limbuta la diana si-i face cu ochiul in the same time)
…calut zburdalnic, asta esti tu, stii?
Esti delicioasa, şocâte! 😀
Scumpa lu mami fluturel.
Da, chiar ai maini frumoase. Hihi!
Mamaaaaaaaaa numai femei/fete dure pe aici, in special Diana :D. Cum ma Diana sa-i dea cu capul in gura si daca i ramaneau dintii infipti in frunte? :))
Ia! Ete la iel…Da tu, cu chiatra moldovineasca, uitasi, micutz?
pai cum mah sa nu-i dea cu capu’n gura? da’ cu ce altceva sa-i dea? ca doar capu’ e cel mai tare …in general in viata…
s-apoi nu asa trebe ca sa fim noi fomeile? duree!! rau!
Ptiu sa nu te deochi, naparstoc mic, ma speriasi pana si pe mine…
Nţ! Noi, femeile trebuie sa fim, nu dure, ci indiferente, ca ii auzisi cand votara, acu cateva zile…
ehe, ai fi surprinsa cand vei afla ca in cap poti si el sa nu simta mare lucru. In “OO” aw loveste un barbat daca vrei sa-l doara fizic si daca vb de alte dureri. poti da in ORGOLIU. Orice barbat cu personalitate va incerca sa si-l apere.
Corect. Dupa care iti va arata ca el e barbatul. Si asa incepe meciul… 😉
deh! greu cucerabile…adica cuceribile…adica ne de cucerit…adica ma-ntelegi da? amu no! daca sarmanele femei se dau drept (sau stang) dure sau indiferente numa’ ele stiu ce le tremora inimioara la whatever si however traiesc ele VIATA. Cam fraiere de felu’ lor. (ssssttt! io nu spui ca-s fimeie). Da’ las’ ca nici cu barbatii nu mi-e rusine. Ca i-am prins io si pe ei sensibilosi (de ne detroneaza pe noi durele).
Pai da, sunt si sensibilosi pe lumea asta. Unii dintre ei au si creier la purtator, sa te tii spectacol magnific de artificii. Ahh…Pe aia ii iubesc io.