Atenţie, încep articolul cu o paranteză ridicolă şi termin cu o întrebare puerilă.
(Sunt fericită.
…Deşi m-am dus la culcare, tristă, după noaptea albă, abia la şapte dimineaţa.
Sunt fericită aşa cum nu am mai fost de multă vreme, fără frici.
E simplu. Vă am pe voi, dragi, şi ştiu că vă sunt dragă. Îi iubesc pe oamenii ăştia necunoscuţi, femei şi bărbaţi, care intră în jurnal, aşa cum mi-am iubit relaţiile: cu aceeaşi bucurie, însă fără pic de teamă, căci nu ne putem face rău. Atât, voiam să o mai spun o dată, ca să ştiţi.)
**
Azi noapte avusei conferinţă pe messenger, cu doi artişti care-mi sclipesc în viaţă: el şi ea.
La un moment dat, nu ştiu din ce ne luarăm, el zice:
– Voi nu ştiţi ce vor bărbaţii.
– Bună, asta, zic, aş vrea şi io să aflu, oi fi îmbătrânit degeaba.
După enşpe paranteze, prietenul decretează: Bărbaţii vor sex.
La mirarea mea interzisă, adaugă: Te aşteptai să-ţi spun altceva?
– Sincer, zic, mă aşteptam să-mi dai Graalul. Eşti bisexual?
– Nici vorbă.
Subiectul se fuşeri tocmai cînd mă pregăteam să-i spun, la rândul meu, ca muiere, ce cred eu că vor bărbaţii.
…Nu-i nimic, de aia mi-a dat dumnezeu jurnal, să aberez în el ca să puteţi combate.
Am avut instinctiv, din adolescenţă, un feeling, o idee despre cam ce vor bărbaţii, croite, în sufletu-mi, nu ştiu de unde.
Şi am funcţionat, conform acestui sentiment, la fel, în toate relaţiile.
Trei dintre aceşti bărbaţi îmi citesc jurnalul; de două zile, şi al patrulea. Dacă eu spun minciuni acum, îi aştept la comentarii.
Prezint mai jos, nu o enumerare de nevoi masculine, ci un film despre cum sunt eu în relaţie.
Aşa veţi înţelege mai bine subiectul articolului: ce cred eu că vor bărbaţii.
El vine acasă. Manon face dansul bucuriei, după îmbrăţişarea sufocantă şi te iubesc-uri adolescentine.
Lui îi e foame. Manon aşază masa, cu felul lui preferat de mîncare. Nu are timp să stea jos, e nevoie tot timpul de ceva la masă, iar ea zburdă, fericită că-şi hrăneşte bărbatul. Pupici razanţi pe creştet.
El trebuie să fie îmbăcat bine. Uite ce ţi-am cumpărat, cum de ce, tu eşti oglinda sufletului meu, iar sufletul meu este cool.
El face baie. Cînd mă chemi, te săpunesc.
El este alintat. Iubit. Aşa cum trebuie, căci manon are, de la primul bărbat, certitudinea că bărbaţii nu vor nadii comăneci, ci femei care îi fac să se simtă puternici ca să uite de frustrări şi complexe. …Căci bărbaţii colcăie de incertitudini.
Dimineaţa. Sărutul pe guriţa adormită, trezeşte-te, micul dejun e gata, zâmbeşte-mi şi mie, ca să am soare în viaţă toată ziua.
Probleme financiare. Ia tu toţi banii, eşti bărbat, dacă ai portofelul gol te deprimă, eu păstrez cît să fac masa de seară, ce vrei să papi?
Eşti frumos.
Tu ştii că sclipeşti de inteligenţă, iar eu sunt topită după tine?!
Manon ştie că o relaţie durează atîta timp cît femeia are admiraţie pentru bărbatul ei. Admiraţie adevărată. Nu bărbatul conduce. El are nevoi. Iar dacă femeia îşi admiră partenerul, ea vede tot şi oferă tot.
Manon inventează, neprogramat, jocuri de cuvinte, cîntecele.
În drumul spre litoral ea îi ţine sucul, ea îi dă să pape, căci a luat pachet, ea inventează poveşti ad hoc la vederea numelor de localităţi.
Manon e mamă, e soră, e iubită.
Instinctiv.
În pat are grijă de el, cu o pasiune care uneori provoacă ruşinici, pentru el, motive de mândrie, pentru ea.
Manon îl susţine, îl redresează. Îl înţelege, deşi are sufletul umbrit, că el are tot timpul un loc de refugiu, la care accesul femeii este interzis
Ea este acolo, când el are nevoie. Bărbatul are nevoie tot timpul de atenţie, el vrea să gravitezi, ca satelit, pe lîngă astru, cu lucruri minore.
Când femeia îşi admiră bărbatul, îl simte, îl vede.
Totul e simplu şi firesc.
La vedere.
Acum cîţiva ani, un mare actor, care mi-e ca un tată, mi-a zis: tu ştii de ce nu poţi avea o relaţie pe viaţă, cu cineva? E simplu, eşti o cârpă, deşi le ai pe toate: amantă în pat, gospodină în bucătărie, doamnă în societate…Dar eşti o cârpă, şi ţi-o spun cu tot dragul. Îl iubeşti pe bărbat şi îi sufli în cur, când, de fapt, noi, bărbaţii, ştii ce vrem? noi vrem o femeie care are mister, să ne joace, să ne ţină în suspans, să ne refuze, o scorpie... Tu eşti o femeie adevărată, dar nu ai taine în relaţie, taina TA…
– Eu nu cred în jocuri de astea, să mă dau indiferenta cănd ard, iubirea nu ţine o veşnicie, nu pot funcţiona ca rapandulele…
– Păcat, puiule, aici pierzi tu...
Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe number 3, povestindu-i discuţia. Trecuse vreme de la despărţire, eram familie.
– Nona, nu ştiu cum funcţionează Zamfu, dar eu cred că aşa trebuie să iubească o femeie, ca TINE. … Am să caut toată viaţa o nonă.
Deci, în concluzie, pasez în eter: Bărbaţii vor sex, punct? Bărbaţii vor femei care se dau indiferente?
Ştiu, pueril, e ca şi cum am discuta în tren despre religie, însă am nevoie, azi, să ştiu…
…Acesta poate fi adevărul pe care nu l-am văzut niciodată…
Bai, tu chiar existi?
Wow………………punctele astea tin loc de cuvinte si sunt mai presus de orice.
Din ce ai spus si tind sa cred ca-i adevarat deoarece spui ca 1,2 si 3 iti citesc jurnalul. Si nimeni nu ar fi atat de nebun sa inventeze povesti daca nu ar fi adevarate plus de asta martorii evenimentelor sunt chiar de fata.
Nona, da-mi voie sa spun ca esti tot ceea ce si-ar dori un babat. Nu pot spune despre fostii tai iubiti lucruri rele deoarece tu esti un vis iar ei nu au stiut sa te aprecieze.
Ideea este ca fiecare trebuie sa-ai intalneasca persoana POTRIVITA. Poti tu sa fii asa cu 100 de barbati daca nu este omul POTRIVIT pt. tine, nu va avea ochi sa te vada si sa te aprecieze la adevarata ta valoare decat dupa ce te-a pierdut.
Si hai sa-ti spun si despre faza cu misterul. Misterul creaza nesiguranta intr-o relatie asa ca nu stiu cat de binevenit este.
P.S. Barbatii te vor:
– Curva pentru ei
– Mama pentru copii vostri
– Mama pentru ei (unde intra evident gospodaritul si umarul pe care sa planga atunci cand au nevoie)
“Si barbatii plang cateodata”
– Doamna cu care sa se mandreasca in societate
– Iar plusul tau stii care este? Esti artista ceea ce mie mi se pare mirific ca omul de langa mine sa aiba astfel de aptitudini.
Nu te descuraja si nici nu face vreun compromis de drasgul unei relatii, inca nu ai gasit persoana POTRIVITA.
Succes! 🙂
Tu esti un scump, eu am prezentat filmul nu pentru a discuta despre cum sunt eu, ci despre ce vreti voi.
Am inteles ce ai spus, point taken.
..eu cand plec la piata, cumpar morcovi si mere pentru mine si un bici pentru el, ca uneori imi oboseste dreapta :))
Stai pe-aproape, fumarel, ca daca aici voteaza prietenii ca asa, cum zici tu, trebuie sa fie fomeia, ma dau pe langa tine, la cersit de instructiuni. Ca sunt maleabila, cand trebe. 😉
Giiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii…:) Cum umbli tu goala pe străzi, Manon 🙂 Acu o sa imi dau si eu cu parerea, asa, ca berbecu, nu ca as sti mare lucru…
Cred ca barbatii mai vor sa aiba loc sa si ofere…Cand, insa, i se oferă totul, si pe tine i te oferi tot cu totul, de-a gata, fara niciun efort din partea lui, singurul lucru cerut fiind doar sa-ti stea alaturi si sa primeasca admiratia ta…hm…cred ca de la un moment dat in ei apare gandul acela, ca un vierme mefistofelic “nu sunt destul de bun pentru ea” sau “nu o merit”. Si e un gand pe bune, nu doar niste vorbe cu care sa scape din relatie.
Sau mai e si varianta cealalata, cand gandul miselesc este: “oare chiar ma iubeste asa cum sunt?” Si incepe sa faca mizerii, sa testeze dragostea…pana cand admiratia ta dispare, se disipeaza, iar el isi poate spune linistit “stiam eu ca nu e chiar asa…” apoi, dupa o vreme regreta. Pentru ca in mod normal nu ar fi mers atat de departe…
Mie una mi se pare cam sufocant (sper a nu-i supar prea tare pe admiratorii si prietenii tai…da zic si eu)
In fine, cred/sper ca fiecare barbat vrea altceva, sau,de fapt, acelasi lucru doar ca in nuanţe, tonuri, arome, izuri, miresme sau miasme …diferite.
Stiu ca articolul se adresa barbatilor si ca de la ei astepti un feed-back 🙂 Doar ca eu vin de la o cununie religioasa si uitând-mă la miri, ma intrebam ce a facut ca lucrul asta sa se intample, pentru ca dragoste am vazut doar în ochii ei….
Lool!!! Auzi, “dragoste am vazut doar in ochii ei”…
“Cred ca barbatii mai vor sa aiba loc sa si ofere” – Lori, am descris unilateral, nu povestea de iubire in ansamblu, ci doar ceea simt eu ca doreste, si-i ofer, versus alternativa pe care o pusei in discutie, cum ca ei vor sex punct si sa te dai inaccesibila.
…Dar interesant mesaj scris de o femeie, misto, rau!
Mesaj via Yahoo messenger, de la Alin
“Completare:…in functie de senectutea fiecarui barbat,sexul e dorit a fi alaturat pasiunii,dragostei reciproc impartasite,aventurier,pasional si pot continua…
…Din pacate Toamna(coacerea) barbatului nu este in acelasi timp cu cea a EI…”
Daca astea sunt alternativele 🙂 e simplu: vor sex cu una inaccesibila!
Si acasa, sa stea si una ca…alternativa de care zisesi:P 😛 😛 🙂 🙂 🙂
Femeie, ma omori, varsai apa din pahar pe tastatura!!!!!!!!!!!!!! Doamne, scumpa esti! (tavalire, de ras, prin pat)
Doamne, voiam si io sa fiu serioasa, azi, s-a dus draqu pe apa sambetei…LOOL!! Nu mai e nevoie de niciun raspuns, ce mai pot oamenii sa zica, dupa replica ta??
Sunt de acord ca asa trebuie sa iubeasca o femeie si ca asta asteapta barbatul de la ea. Barbatul, insa, poate folosi femeia, dupa caz, ca tovaras, amanta, sac de box.
Barbatii se vor casatori fie cu scorpii, fie cu saci de box, si apoi isi vor cauta toata viata amanta.
Dragostea pasionala este apanajul amantei, nu al nevestei. Amanta, prin natura ei, trebuie sa se ocupe de nevoile sufletului: sa-l iubeasca, sa-l faca sa se simta mascul, sa creada ca e unicul, sa-i fie iubita, mama, sluga. Nevasta, insa, trebuie sa-i fie egala, sa-l priveasca in ochi, sa-i fie un tovaras de drum, la nevoie gardian, sa poate continua lupta dupa ce el cade, sa fie capabila sa-si apere cuibul si, la nevoie, sa plece la vanatoare.
Concluzia ? As vrea sa am si nevasta si amanta, e ca si cum as angaja doi specialisti in locul unui muncitor multivalent, cu norma dubla.
Deci la faza asta sunt tablou.
(…ioji, tu esti?) 😉
asta-i concluzia comozilor ce nu au rabdarea sa caute?
barbatii, cand sunt puberi, vor:
– un sufletel mic si curat, sa-i mangaie pletele balaie cand ies la plimbare, sa planga si sa rada impreuna, sa asculte muzica si sa se uite la filme, sa se certe ca s-au uitat la alti puberi prea mult, ca asa e iubirea adolescentina, si, bineinteles, sex.
barbatii, cand mai cresc, vor:
– o iubita cu care sa locuiasca, ca acum au crescut si vor sa vada cum e. sa faca sex intr-o camera care e doar a lor si sa nu ii futa nimeni la cap.
barbatii, cand mai cresc putin, vor:
– sa faca si ei ceva in viata si sa aiba o iubita care sa aiba grija de ei. de fapt, au plecat de la mama si e nevoie, totusi, de cineva care sa aiba grija de hainutele lor si sa le dea niste papa, din cand in cand. si, bineinteles, sex. acum se instaleaza relatii confortabile in care acasa confortul e asigurat, deci putem foarte bine sa flirtam cu alte frumuseti mioritice de la serviciu sau de pe strada.
barbatii au crescut si:
– probabil s-au casatorit, au copii si situatia de la serviciu e stabila. dar, dumnezeule, e totusi prea multa liniste intre noi! unde e pasiunea??? o iubesc, dar…
si atunci barbatii care au crescut incep sa se indragosteasca de altcineva. fac pasiuni, dar vin acasa negresit. unii mai rup gardul si lasa totul in urma (criza de 40 de ani). si la acesta varsta (surpriza!) ei vor din nou sex. si atentie si dragalasenie si tot felul de lucruri dragute care se practica intre fiintele umane si pe care unii dintre noi le-au pierdut pe drumul casnicelii…
barbatii vor sex. intotdeauna aproape. nu e nimic rau in asta. poate. diferenta e ca uneori vor ca sexul sa fie intovarasit de o conversatie inteligenta, de niste ochisori pe care ii iubesc, de alinturi si o stare de confort. alteori, nu. vor doar ca fiinta aceea cu care au facut sex salbatic noaptea trecuta sa se evapore usor spre dimineata. si, daca se poate, sa nu lase nicio urma.
Frumos.
Oooo,Doamne !Se pare ca s-a pus punctul pe I
Bărbaţii vor sex.
Eu sunt autorul recent al acestei geniale şi perene mostre de înţelepciune populară.
Să particularizez o ţâră.
În mod normal şi femeile ar trebui să vrea acelaşi lucru că doar nu vorbim de praşila a două manuală pe ogor cu sculat la 4 dimineaţa ci de stat în pat şi jucat “animalul cu două spinări”.
Însă până acum cred că proporţia dintre femei/bărbaţi care se plâng de apetitul sexual insaţiabil al partenerului e de 99/1 iar ăla unul sigur are ceva probleme cu erecţia sau cu sexul partenerului.
De ce? Psihologii au dat destule răspunsuri. Ba faptul că unii sunt nişte vier (m) i împuţiţi care după ce îşi descarcă muniţia se întorc pe partea cealaltă şi îi doare la salopetă de orgasmul femeii, ba faptul că pentru bărbaţi sexul, coniacul dinainte şi ţigara de după sunt pe acelaşi plan adică nişte mici plăceri zilnice pe când femeile trec la aşternut după un lung preludiu cu flori, mâncare rafinată, muzică în surdină lumânări, jurăminte fierbinţi şi artificii la final. Se prea poate că ăia care spun că bărbatul face sex cu organul iar femeia cu creierul să aibă dreptate.
Să revenim. Eu unul pariez tot ce am şi ce n-am că dacă s-ar face un sondaj pe un eşantion de bărbaţi normali (adică nehomosexuali – nu am nimic gay-ii dar nu intră în ţinta sondajului, potenţi, şi fără grave probleme mentale) între 14 şi 84 de ani care să întrebe “ce vreţi de la o femeie – numiţi un singur lucru” cel puţin 70% ar răspunde: sex. Nu călcat spălat, mâncare, înţelegere, prietenie. NU. Sex.
Ştiu foarte mulţi oameni care ar fi extrem de mulţumiţi de viaţă dacă ar şti că acasă, la sfârşitul zilei, dacă vor, îi aşteaptă o partidă de sex. Nu sălbatic, nu cu jocuri şi jucării, pomezi şi loţiuni. Sex normal, misionăresc cu dânsa’ntrânsa timp de 5-7 minute. Nimic special. Dacă la ăsta se mai adaugă un sex oral festiv de ziua lui, Paşti Crăciun şi ziua naţională omul este extatic. Munceşte fără să îi pese de un şef imbecil, copii corigenţi, soacră cu IQ şi comportament de maimuţă urlătoare din Borneo. Îndură tot. Şi uneori pe faţă îi apare un zâmbet când boul de la resurse umane îi trage un perdaf… da… dar diseară… mă fut: D Şi nu îi mai ştergi zâmbetul de pe faţă timp de cel puţin 25 de minute. Iar în zilele alea speciale omul nostru e vesel ca un piţigoi. De ce oare? Eh???
Acuma ştiu, se pune problema, bine bine dar el ce prestează? Trebuie să fie beneficiar de sex fără să dea nimic? La întrebarea asta vă răspund foarte simplu: sexul este o recompensă? Pentru cele care răspundeţi “da draghe” la treaba asta vă spun cât se poate de clar că sunteţi nişte vaci imbecile care merită să crape la azil ca un şobolan lovit de căruţă în şanţul de pe marginea drumului. Toată şleahta de maimuţe care i-o dau animalului drept recompensă că a făcut ţuica, a tăiat porcul, sau (odios) pentru că au primit un cadou stau în bestiarul meu mult mai jos decât prostituatele şi cam pe acelaşi plan cu escrocii şi ţepuitorii.
Dar de obicei oamenii se merită unul pe altul. Dacă bărbatul e un mârlan odios, cu unghii negre, ştiţi voi… prototipul de cocalar care face grătare în balcon îşi merită soarta. Însă să ştiţi că odioşii ăştia, aşa cum sunt ei, fut nu glumă. Că dacă nu fut pleacă de acasă şi mai iau şi nevasta la bătaie.
Dar destul despre jegul ăsta uman. I-am pomenit pentru că una peste alta sunt o bună parte din populaţie. Care ce vor de la femei: sex. Şi multe altele. Proaste sunt alea care le dau. Vorba proverbului.
De ce trişează bărbaţii/sau femeile care au acasă un partener ideal. Primul răspuns care îmi vine în cap e “de tâmpiţi ce sunt”. De aia. După aia însă mă gândesc că odată cu trecerea timpului credem că ce primim, dintr-un motiv sau altul, ni se cuvine. UItăm să mulţumim, uităm că ni se dă ceva şi tânjim după vânătoare. După fluturi în stomac şi telefoane interzise date şi primite în budă la ore mici, cu inimuţa în târtiţă. Dragostea păleşte, se toceşte dacă facem greşeala să credem că ne este “un dat” că omul ăla ne va iubi la infinit că pe soare luna şi stele şi ochii din cap pentru că merităm cu prisosinţă asta, iote aşa că avem organe de aur şi piele poleită precum Colosul din Rhodos. De obicei tihna este extrem de preţuită doar când nu o mai avem iar regretele sunt tardive.
De ce umblăm în limbă după o împuţită/sau un imbecil pomădat cu un comportament odios care ne tratează ca pe nişte scursuri şi cădem în genunchi când ni se dau pantofii să îi mirosim după ce i-am cumpărat un cadou scump cu banii daţi de omul ăla extraordinar care şi-a oprit doar bani de tramvai, nu de taxi? Există nişte explicaţii ontogenetice şi filogenetice care ţin de trasul din maimuţă, împerechere şi împrăştiat sămânţa prin diverse vaginuri şi cum caută femelele masculi alpha pentru reproducere. Însă alea să şi le bage savanţii adânc în cur împreună cu un tub de vaselină (nedesfăcută, că poate o să le placă articolul cu vaselină băgate simultan).
Explicaţia mea e următoarea: pentru că suntem egoişti, cruzi, nemiloşi şi infinit de proşti. De aia.
PS: ce ar trebui să caute orice om inteligent în viaţă, indiferent de sex? Liniştea. Să încerce, doar de amorul artei, să plece din lumea asta mai bun decât a venit. Să se bucure de lucruri mărunte şi să îmbrăţişeze binele. Există pe lumea asta şi oameni norocoşi, care au întâlnit omul pe care îl iubesc şi îi iubeşte fără să îşi măsoare vreodată vreounul contribuţia la fericire sau la nota de plată de la restaurant. Oameni care au norocul să îmbătrânească împreună şi să se emoţioneze până la lacrimi de fiecare nou rid care apare pe mâna sau chipul omului iubit. Oameni cărora le tresaltă inima de bucurie că la prima întâlnire când iubi vine încet cu sacoşa de la piaţă şi îl urmăresc cu drag cu privirea până intră în bloc şi îi deschid uşa de la intrare şi îl aşteaptă. Oameni care şi-ar da efectiv inima din piept celuilalt dacă ar fi nevoie. Într-o asemenea relaţie sexul este precum finalul unei opere. Pentru restul e ceva plăcut, ca o melodie săltăreaţă ascultata în autobuz. Nimic mai mult
…Sa ma ridice cineva si pe mine de sub caramizi, ca …
De aia, nexusule, esti tu platonicul meu, de destept, bey, interzisule!eu sunt e acord cu loredada.
barbati barbati barbati…dar cu ce vor femeile cum ramane?preocupa pe cineva acest subiect?nu prea cred.barbatii au pus deja eticheta pe femei..sunt oricum mult prea complicate si nu are rost sa incerci sa le intelegi.asta e.viata e greu.
inteleg. deci, maine, avem de vorbit… 😉
Imi place sa ma chinui, si sa chinui pe cei din jur cu perfectiunea.
Nevasta-mea e la fel de cicalitoare ca si mine.
Caut scriitori care cauta adevarul, tu l-ai gasit sau esti dintr-aceia?
Esti un scriitor concentrat pe cercetare si cautare sau te relaxezi cu distractia(distragerea atentiei) de a fi iubita de cititori?
Mihai-Radu, in primul rand, bine ai venit.
Eu nu sunt scriitor, si nu am intalnit oameni care pretind ca au găsit adevărul.
La ultima intrebare nu stiu sa raspund, ca n-o inteleg, insa iti vei raspunde tu daca ai timp sa rasfoiesti Jurnalul.
Întrebarea nu mi-e pusă mie.
E tare bine ca nu ai intalnit (1)oameni care cred ca deţin adevarul.
Pe de altă parte (2)cei ce nu pretind ca au gasit adevarul sunt agnostici, si acestia sunt mult mai plictisitori chiar decat cei care îl deţin.
Si mai sunt si cei care l-au gasit, nu îl deţin si tot caută cumva să îl pătrundă, pentru ei(3) cautarea nu s-a sfarsit.
Poate nu esti scriitor, dar te dai că esti din cei ce scriu (chiar si cand vor sa fluiere).
Cei ce nu pretind ca au gasit adevarul nu sunt agnostici, sunt oameni in cautare. Oamenii in cautare nu sunt plictisitori, caci sunt vii.
O corectie pentru final, dragul meu, nu ma “dau”, chiar scriu. …In loc sa fluier. 😉
Nu sunt scriitor, nu ma dau ca scriu, chiar scriu, parca e ca atunci cand barbatul nu o ajunge, femeia se mai si impiedica.
Asa e cu oamenii vii care au gasit Adevarul(3), cred in Adevar, si crezand il cerceteaza si il cauta ca sa se patrunda cu El.
Radu, eu zic sa incheiem aici aceasta discutie.
A fost funny – dar nu mai am timp de joaca.
Iarta-mi te rog frustrarile in cercetarea adevarului.
Ca unuia care scrie iţi doresc să nu iti scârţâie peniţa.
“Noi, bărbaţii, ştii ce vrem? noi vrem o femeie care are mister, să ne joace, să ne ţină în suspans, să ne refuze, o scorpie”.
Mi s-a parut geniala sinceritatea omuletului. Si, pentru ca sunt genul asta de femeie(da, aparentele inseala), o sa va confirm.
Barbatii isi doresc persoana care sa-i incinte/sa-i refuze/sa le faca viata un chin, pana in momentul in care decid ca fara ea nu se poate, si atunci intervine partea cu pupicul de dimineata, cafeaua la pat, croisantul inainte de servici etc.
El, barbatul, ajungand , din nou, un vanator in cautarea prazii..
Pentru ca a obtinut ce-a vrut, nu mai are farmec, ca sa zic asa..
Si stiu pentru ca am un astfel de barbat “in curte” cu care trebuie sa ma cert zilnic, sa il refuz pana la enervare, sa-l tolerez infinit mai putin decat ar merita DAR pe care il voi iubi toata viata si care stiu, de asemenea, ca simte la fel.
Misterul..bata-l vina..
Acum doua zile am fost la o manastire. El conducea, eu mergeam in dreapta.
Imi lipeam capul de umarul lui. Fara cuvinte.
Eram atunci si acolo .
Sunt lucruri pe care nu le poti spune, oricata grija ai avea..
Important e ca-l iubesti, Mia, si ca functioneaza “scorpeala”. Eu nu pot, nu stiu, nu vreau sa fac jocuri, pentru ca nu pot fi consecventa. Le las lor aceasta placere, baietilor. 😉
Maestrul are dreptate, pe vremuri recita o poezie plină de înțelesuri. 🙂
Să nu te superi! Boon!
Ai mai făcut un pas în dorința de a afla adevărul gol goluț.
Iată și un alt punct de vedere, poate îți va fi de ajutor.
Încerc să reformulez paradoxul și să întreb: de ce bărbații evită tipele deștepte?
Tipele deștepte conștientizează ușor și repede că au o gandire logică și că de cele mai multe ori au dreptate, în diverse domenii, situații, în comparație cu celelalte persoane, ajungând să aibă increderea în sine de nezdruncinat. Atitudine ce le ajută aproape în tot ceea ce fac. Spun aproape pentru că în relațiile cu bărbații refuză să recunoască atunci când greșesc . Ele au întotdeauna dreptate, nu? În cel mai bun caz, uneori, când greșesc, consideră că a fost o mică excepție care confirmă regula. Și uite așa, ușor, ușor se descalifică și ajung să joace în divizia C. Sunt frumoasă, deșteaptă și cu toate astea, barbații mă evită, deci problema mea nu are rezolvare, nu mai are rost să caut răspunsuri sau soluții. Ele nu pot accepta un sfat de la alte persoane cu un IQ ceva mai mic, chiar dacă au experiență în casnicie, pentru nimic în lume. Dar fără șerpași se ajunge mai ușor pe Himalaya?
Tipele deștepte au nevoie tot timpul de informații, foame ce cu greu poate fi astâmpărată. De la rezolvarea problemelor ce țin de slujbă, la micile reparații din gospodărie sau la prepararea celor mai sofisticate meniuri se informează continuu pentru că, nu-i așa, ele pot face totul singure. Chiar dacă sunt tobă de informații, când vine vorba de bărbați, din nou începe goana după informații pentru a nu fi surprinse pe picior greșit uitând că bărbații sunt atrași de femeile care-i fac să simtă nu să gândească. Ești superpregătită teoretic, să nu ai teamă sau emoții, controlează-le!
Socializează, dar nu in lumea virtuală și chiar dacă ai o carte bună pe noptieră sau Dilema Veche, adevărul nu e acolo, e mult mai aproape, în lumea reală. Știu că ai cel putin 100 de contraargumente, explicatii logice și exemple concrete,dar tot nu mă poti convinge că nu se poate. Câștigarea admirației bărbatului nu este o chestiune ce ține numai de logică. Și da, sexul nu dăunează.. 😉
Geo, din pacate nu ma incadrez nici in categoria de mai sus. Sunt o femeie desteapta. Insa cand sunt indragostita, preia controlul,automat, adolescenta din mine. Iubesc ca la 16 ani, si sunt un iures de energie care n-are logica si ratiune.
Buba e in alta parte. In faptul ca ma indragostesc de oameni care vin prea devreme in viata mea. …Cand eu plec, ei isi dau seama ce-au pierdut, dar eu nu mai pot scoate din groapa sentimentele, sa le suflu in gura ca resuscitare.
Cat despre sex, voi aveati senzatia ca l-am anulat din context? 😉
Hmm…eu una m-as feri de etichete si de fraze ce se vor adevaruri general valabile.Barbatii sunt si ei,ca si noi,oameni.Si azi-dimineata,cand m-am trezit,omul meu facuse deja cafeaua.A nu se crede ca se-ntampla zilnic,dar cand se-ntampla,ii multumesc,il felicit si laud produsul final.
Pe scurt,depinde de zile,de situatii si chiar de contextul istoric,tinand cont ca la toamna implinim 25 de ani de casatorie.
A nu se crede,de asemenea,cum ca as fi unicat.95 la suta din colegele mele au casnicii durabile,indiferent de varsta.Cu cat ascensiunea profesionala este mai evidenta,cu atat sotii ne sustin,tremura pentru noi(la propriu)cand avem examene,se ofera sa faca diverse chestii in locul nostru.Se intelege unde bat,nu?
Sincera sa fiu, nu stiu ce vor barbatii. Insa iti spun ce vrea barbatul de langa mine: vrea sa am prieteni, ca sa nu fim tot timpul impreuna. Asta inseamna ca e necesar sa am alte preocupari, la fel ca si el, pentru a putea povesti despre ele. Vrea sex, dar nu tot timpul, deoarece nu este o masina de sex, iar barbatul are aceleasi nevoi si indispozitii ca ale unei femei. Deci automat este si el om. Vrea sa fiu vesela, pentru ca sunt tot timpul greutati in viata, insa daca te depasesc grijile, problemele nu se vor rezolva de la sine, doar se vor adanci. Vrea libertate de miscare (a se intelege iesitul cu prietenii, uitatul la meciuri sau pur si simplu leneveala in pat, de unul singur), pentru a simti ca are la ce se intoarce dupa aceea, cu aceeasi dragoste, nu doar cu un pronuntat simt al responsabilitatii. Vrea intelegere si comunicare, acestea fiind cele mai importante intr-o relatie. Si cand cel ce langa tine vrea toate astea, cum sa nu le vrei si tu? Eu nu stiu daca am reusit sa i le ofer pe toate, sau exact atunci cand trebuia, dar ma voi stradui sa o fac. Si nu stiu in ce masura am reusit sa-ti raspund la intrebare, Nona draga.
Apropo: buna dimineata, intr-o noua saptamana!
Esti pe drumul cel bun, onitza. 😉
Te pup, la randul meu.
Post-ul lui nexus m-a emotionat f tare si nu am putut sa nu am ochii uzi, chiar daca sunt la birou 🙂 eu zic ca pana la urma barbatii cauta si sex si liniste. sau asa sper eu pt ca daca e asa, sunt si femeile fericite, nu? :p
Da, unii oameni scriu foarte bine despre lucruri pe care nu le fac, in practica. Nexus are condei bun.
eee, te lamurisi? :)) neata’
Da. Voi muri singura. 😉
..devenira prea serioase discutiile. pentru gustul meu :)) sfaturile si barbatii nu trebuie sa le bagi in seama :)))
…stiu, fumarel, ca de aia se cheama jurnalul lui manon. Mie imi plac alea serioasele, asa m-am nascut, defecta, si cu semnul intrebarii in cap. cand vreau sa ma distrez, te citesc pe tine, ca pitesti dramele mai bine. 😉
Nu stiu ce vor barbatii. Pana de curand am fost prea preocupata de ce vreau eu ca sa privesc mai departe de propria-mi bula. Cu timpul am avut rabdarea sa descopar ce vor si da, treaba cu misterul este adevarata.
Partea nasoala e ca eu nu prea am mister ca-s transparenta in sentimente si ofer totul pe tava. Apoi ma temperez cand imi amintesc de cateva “reguli” pe care (cica) ar trebui sa le urmez ca sa nu cad in plasa iluziilor. Pic si urc si tot asa. Cu timpul, cu cat trec anii, ma cumintesc si sentimentele sunt mai greu de aratat, poate pentru ca atarna mai greu in mine.
Asta cu atarnatul sentimentelor si oferirea lor pe tava, e interesanta, insa mie nu mi s-a produs declicul. Chiar daca gura e muta, sclipesc ochisorii, iar daca ii redresez spre privirea de peste, transpir deasupra buzei de sus…Cand par ca sunt linistita, vars paharul de apa, iar el, inevitabil, observa.
Au raspuns pana acum 10 fetite si 5 barbati.
“Am sa caut toata viata o nona” pentru ca atunci cand te-a avut langa el, nu a stiut sa te aprecieze…eu cred ca esti prea disponibila…nu trebuie sa le faci tu pe toate, mai lasa-l si pe el sa faca! Citisem intr-o carte, nu mai stiu care, ca barbatului trebuie sa-i ceri mereu cate ceva, caci si el are nevoie sa ofere, sa se simta folositor, sa simta ca te face fericita…
Repet, margeluta, ca zisei si mai sus, am dat ca exemplu numai cum sunt eu, ca sa intelegeti ce cred eu ca vor barbatii, nu am scris si ceea ce face el, pentru ca alta era ideea.
Si poti sa-mi spui oricum, numai “prea disponibila”, nu… 😉
…Da partea cu dracu din mine n-o pusei, sus.
“Eram precisaaaaa” 🙂 haiiii, hai te rugam spune-ne sau macar spune-mi mie cum este Nona cand este si drac? 🙂
Si sa stiti ca barbatii uneori nu stiu ce vor si nu stiu pt. ca nu au stat cu ochii larg deschisi sa se gandeasca la asta, uneori traiesc din inertie. (este valabil si-n cazul femeilor, dar eu cred ca barbatii sunt mult mai cu capul in nori cand este vorba de familie, aici eu ma exclud 🙂 am meditat destul la ceea ce vreau de la viata asta)
Important este sa stii unde vrei sa ajungi ca sa stii ce vrei si ce trebuie sa faci.
Nona ajunge la faza de drac destul de tarzior. Pana atunci ea roaga frumos. Dupa ce trec cele o mie de rugaciuni, nona plange.
Si atunci nu e bine, pentru ca durerea ei e atat de mare, incat barbatul simte nevoia instinctiv sa-o omoare, ca s-o-mpace.
Dupa care el o ia de la capat, caci a devenit surd, din comoditate, un plans e doar un plans. Lacrima nu e pretioasa ca un diamant, e apa…
Abia atunci iese dracul: ne despartim, iubitule!
imi place, frumos articol
acum ar trebui sa urmeze un articol: Dar femeile ce vor?
acolo stiu precis sa raspund! Despre barbati …e problema lor ce vor, sa obtina daca sunt barbati! :))
Bah, sa va fie clar, daca vreti articol despre femei, ca sa imi pun iar netu in cap ca vorbesc despre lucruri fumate, votati voi, si io ma supun. 😉
Nici eu nu stiu adevarul dar mi-a facut mult bine articolul asta 🙂
Asa ziceam si eu, ce daca e o problema rasuflata, sa combatem, ca ne face bine, si poate mai trezim si vreun mort, in proces…