Atâta ne place să filosofăăăm… Și să susținem că am descoperit acum, aici – adevărul cel de-fi-ni-tiv…
Și după aia să remarcăm că, de fapt, nimic nu este etern…
Și că, dacă tot nu e etern, e zadarnic…
Etape.
Între filosofări, viața. Crudă. Nudă. Frustă. Lungă.
Oamenii nu au în dotare buton de comutare a sentimentelor de pe ON pe OFF.
…Cei care pretind că-l au, ei bine… tocmai au descoperit un adevăr… de-fi-ni-tiv.
După aia urmează nimicul cel etern-zadarnic.
Cutremurator si adevarat.
Ce bine ca unii nu au acel buton de on/off. Altii nu-l au pentru simplul motiv ca nu au nevoie, mintea le-a uscat sufletul. Cand incepi sa emiti adevaruri definitive, este semn ca ai nevoie de siguranta (afectiva?), vrei sa simti pamantul bine sub picioare, sa te agati de ceva sigur ca sa ti se confirme cumva ca drumul pe care te afli…este cel bun. When you feel secure…nu mai simti nevoia sa-ti ancorezi ideile in piatra.Cei care iubesc nu vorbesc prea mult despre iubire, ei iubesc si punct.
Multe din cartile lumii sunt pline de adevaruri definitive, dar se pare ca acestea au la baza fuga de nesiguranta, fuga de fricile de fiecare zi. Fuga de…noi?
Altii…nu au buton de on, si nici de of. Si e o binecuvantare….cred. Poate inca mai sunt vii, spontani, autentici. Astia mai au o sansa.
Ce scrii tu in general…nu prea se adreseaza mintii, ci mai degraba atinge sufletelul. Si-i taaare bine.
Am sa ma opresc, inainte de a emite vreun adevar…definitiv.
Ataaaat !
🙂
Pai da, atinge sufletul. Cu el scriu, nu cu creierul.
Te pup. 🙂