Manon. Jurnal de călătorie. Partea întâi.

on August 8, 2011 in Oglinda

Suna telefonul azi, pe la 12, insistent, iar eu știam că este tata. Trebuie să îi spun că am ajuns acasă cu bine.
Și când mă ridic din pat, drumul până la aparat durează o veșnicie.
Parcă mă călcase tancul.
Corpul este încă obosit.
Dar sufletul e ploaie caldă, furtună de vară – care-mi face inima să bălăngăne ca o talangă.

*

Am gustat ieri o aventură care s-a întâmplat pe coordonata nu există întâmplare.

Iar pentru a o povesti, trebuie să încep cu trecutul.

*

Sunt momente în viață în care simți, la propriu, că o să pocnești.
Uneori, copleșit de prea multă iubire.
Alteori, ah, sugrumat de nesfârșita suferință, care îți întinde nervii, ca pelteaua, într-o așteptare agonică a unui mic moment de pace.
Momentele acelea au secunde grele ca plumbul, care nu se mișcă.
Ești în nevoie.
Ești pe avarie.
Ești în derivă.

Te agăți de un zâmbet, de un om, ca să mai sari o secundă.

Sunt etape, în viață, în care ești pe zero.
Nu vrei să simți, nu vrei să mai simți.
Nu vrei să te mai doară.
Te izolezi.
Îți pui sufletul în camera a bună, bibelou, și nu mai umbli la el.
Nu te mai vrei, nu îi mai vrei pe oameni.
Nu mai pocnești, și te ferești să mai auzi că li se-ntâmplă altora.
Zidit în propria fortăreață, înalți rugi către Dumnezeu. Dar gura este mută iar urechea ta e surdă.

În acele etape, întâmplarea îți bate la ușă și intră peste tine, îți zâmbește, merge în camera a bună, ia sufletul de pe policioară și îl așază în rucsac.
Ești înțepenit și zâmbești crispat când o auzi spunând:
– Vino. Ai o întâlnire cu Dumnezeu.

– Adică mor?
– Nu mori. Te duc să-L vizitezi.
– Ah, la mânăstiri. Nu cred că Dumnezeu este ascuns printre zidurile acelea.
– Ești fată deșteaptă, nu este. Vino, vii?
– Vin.

Și din acel moment începe drumul. Și aventura – pe coordonatele ei simple, concrete și la obiect.
Mergi în necunoscut, fără să știi ce-o să găsești și cum o să te-ntorci acasă.

(va urma)


2 Responses to “Manon. Jurnal de călătorie. Partea întâi.”

  1. BiLL says:

    Well.. good luck, to both of us!

  2. […] rupt, din jurnalul meu de călătorie, un fragment. E din trecut, dar astăzi simt la fel. Bucățile unei  zile trecute se pot lipi, […]

Leave a Reply