Stateam ieri seara pe tarmul marii, si cascam gura la stele.
Pe linia orizontului licareau luminitele vapoarelor, iar din cer au picurat doua stele cazatoare.
Aveam, pe dinauntru, o pace de aia, deplina si rara.
M-am lasat in voia ei.
Cascam gura la stele, pe tarmul marii.
O ora mai tarziu, vizitam balciul din statiune, cu Maria.
Ne-am asezat pe un trotuar iar Maria m-a intrebat: De ce esti atat de cuminte, Nona?
– Am, asa, o pace in mine. O liniste deplina.
Cand am terminat de pronuntat cuvantul deplina, am simti cum ma inunda, pe dinauntru, o mare de lacrimi de alea grele, apasatoare.
Linistea, uneori, inseamna acalmie.
Atunci simti cel mai pregnant cat esti de viu singur.
…Mai ales cand casti gura la stele.
daa,asa e!!nicicand nu simti mai acut singuratatea decat in deplina liniste!