Jurnalul lui Manon.

Copacul de Toreya.
Și el, și alte plante cu denumiri incitante au alcătuit un medicament contra pietrelor la rinichi.
Dau click pe link, să citesc (am și eu o pietricică, și i-aș cam face de petrecanie).

“(…) micșorează pietrele din rinichi și vezica urinară.”

WTF? Micșorează vezica urinară?

Well… Hmm… No, Thank you. Cu piatra aia în rinichi pot parcurge kilometri; cu vezica micșorată – doar un sfert de ceas.

Băh, asta-i reclamă ascunsă la Pampers?

Am venit, azi, de la mare.

Treceam pe lângă centrala nucleară de la Cernavodă, și mă uitam la reactoarele expuse lângă drumul național, gândindu-mă: Fraaa-tee, cât de mare și de puternic a fost valul ăla, în Japonia, de a dărâmat ditamai turnurile… Dacă vine unul și la noi…

Gândul mi-a fost măturat instantaneu de reclama care se auzea la radio.

O voce de fetiță – cu UNATC-ul terminat la specializarea păpuși-marionete – se alintă:
– Bunicule, dar de ce roșiile din grădina ta sunt atât de mari?
Bunicul gâjâie un Eheeeiii…
– Bunicule, dar de ce roșiile din grădina ta sunt atât de frumoase?
(Bunicul – tot Eheeeiii…)
– Bunicule, dar de ce roșiile din grădina ta sunt atât de gustoase?
– Pentru că am folosit insecticide, pesticide și îngrășăminte numai de la marca x.

…Treceam, zic, pe lângă niște reactoare nucleare și ascultam, la radio, reclama de mai sus.

Mi-a dispărut instantaneu spaima de tsunami.

Voi știți cum arată /se mișcă / se exprimă un om care are un struț la purtător?

Dacă da, descrieți-mi și mie tipologia.

Mi-e teamă că săptămâna trecută i-am aplicat un pumn în idee unui tip nevinovat, doar pentru că mi s-a părut că avea nisip pe creier.

De-aia zic.
Nu prea am idee cum arată un struț uman.
…O femeie cu intuiție de vacă, însă, v-aș putea descrie și acum. 🙁

Doi pe-o bancă, privind la același cer.
Unul vede o stare.
Celălalt – doar culoarea.