*
La un restaurant turcesc.
Scuzați-mă, puteți opri muzica până terminăm noi de mâncat? Când puteți de alea săltărețe, Maria înghite prea repede, când puneți de alea lacrimogene în care se aude repetat “Ah, Allah, Allah” – mi se oprește mâncarea în beregată și-mi vine să arunc cu șervețelul pe jos.
La One.
Puteți, vă rog, să închideți boxa trei, care îmi bate direct în plămâni și-mi răcește gustul supei de pui a la grec?
La Papillon.
Vă mulțumesc. Datorită plasmelor fixate pe realitatea tv, mi-ați adus aminte că atunci când sorb ciorbița de văcuță – trebuie să mă uit numai în farfurie. Aș aprecia dacă, în timp ce eu pescuiesc gândăcelul ăla din castron, ați pune plasmele pe mute, în semn de doliu.
Acasă.
Cretinule din fața blocului, închide geamurile la mașină, să te asfixiezi TU singur cu manele!! Vrei o roșie de apreciere în parbriz?
*
În gând. Că n-am curaj.
