Jurnalul lui Manon.

Manon propune, cititorul dispune.

Atențiuuunee, națiuneee!!!

Trebuie să încerci ce-ți propun mai jos!

*****
Unu.
ICE ‘N’ GO!
E înghețată criogenizată.
Granule.
Un deliciu.
.

.

.

.

*****
Și doi: CREMEESPRESSO
Cafea, înghețată, frappe, șerbet – all in one.
O armonie delicioasă!
N-am poză, dar vă dau un link.

Aștept păreri. 😉

Mă băgase ăla la gânduri.
Stăteam, acum o săptămână, pe scara blocului, și el mi-a zis:
– Tu știi de ce ești singură?
– Ia. Lovește.
– Ești mama tuturor. Mami-n sus, mami-n jos… Cine dracu să se apropie de tine, când, deși ești gagică, faci pe mama?
– Păi bă, toți sunt copii, pe lângă mine.
– Copii pe dracu. Cu toți faci așa.
– Ah. …Da, fac pe mama ca să contracarez privirile cu iz sexual- gen “ce te-aș face eu pe tine”. …ȘTII cumva la ce mă refer, mami?

*
Deci mă băgase ăla la gânduri. Mi-e frică să mai zic mami.
Din lac, în puț. Acum zic tati.

La mare.
Treceam pe lângă o terasă, voiam să cumpărăm suc.
Nenea prepara, la intrare, un grătar.
– Ce faci acolo, tati, mici?
– Da. Zâmbește larg. Vă ofer doi, din partea casei.
Deci gizăs.

Tot la mare.
Bărbatul care are minibarul pe plajă (barul ăla de unde cumperi sucul la triplu preț) era cam acrișor.
Prima zi.
– Tati, mi-e sete.
El zâmbește.
A doua zi.
– Tati, cafeaua e oribilă, cumperi tu câteva plicuri de nes și ne faci mâine?
– Da.
A treia zi l-am pupat de la revedere. Pe obraji.

*
OK.
Eu am farmec.
Ei vor să se simtă bărbați.

Avea dreptate ăla. O să renunț la mami.
…Și la tati.

… Dacă voi întâlni și eu un bărbat ne-infantil. O exista?

Eu pe șezlongul meu, ea, pe al ei.

Mă ridic și mă uit în jur.
– Auzi, pe plaja asta ne-am adunat toți expirații sau toată lumea din lume arată nasol?
– Dacă vrei bucăți mergi pe plajele de fițe.
– Aha.

Ce au în plus plajele de fițe? …Prețul.

*

Niciun nor pe cer.

*

În boxe, aceleași șase melodii-hituri, pe repeat.

Una mi se lipește de timpan. I wanna make u sweat.
Gândesc: Prietene, n-ai nicio șansă, rămân fidelă soarelui. Mă întorc, vreau să mă ridic și deschid ochii direct pe puța lui nenea ăla din față, care are slipi cu prindere de omoplați. Din ăia cu talie înaltă.
I-o fi cumpărat săracul când avea optîșpe ani și erau la modă.
Sau era el mai înalt.

*

[Pe față ne-am dat cu cremă SPF 50 +. Pe corp, cu cremă SPF 30 +. (Ce-o însemna plusul ăla?)]

– Nona, dar soarele ăsta nu arde deloc!

După un timp…
– Maria, simți cum arde soarele?
– Deci nu arde deloc!

Seara…
– Nona, mă mănâncă pe aici și pe aici…
– De ne-arsă ce ești, puiule…

Deci plusul, uneori, este egal cu zero.

Ah, litoralul.

Face bine.
Dacă nu pleci de acasă heartbroken.

Dacă da, ai grijă cu cine te însoțești.

…E preferabil să iei cu tine un prieten soare, nu un prieten toamnă.

Distracție garantată: închiriază o bicicletă de aia dublă care arată ca o șaretă.

Nu ofta când auzi prețul.
Nu suspina că e doar pentru o oră.

După ce ai transpirat dând la pedale o veșnicie, realizezi că mai ai de umplut 45 de minute cu plimbare.
Lumea te privește admirativ.
Tu zâmbești și ai curaj să faci cu mâna necunoscuților.
Din când în când, faci liniuțe cu alți dublibicicliști.

Senzații?

Una: Yabba dabba doo!!!!!!

Ah, well, m-am întors.

În București e cald. Cald ca aburul fierbinte de bucătărie, lipicios și jilav.
Mi-am uitat plămânii la mare și nu mai știu cum se respiră ne-aerul ăsta. Ah. Cu paiul invizibil.

Dar ce văd, în zare? Copaci care se agită? Se stârnește un furtunel? Vine ploaia bine-mi pare?

Vă pup, dragii mei scumpi. Aștept să se așeze bronzul și excursia pentru a scrie impresiile.

*

Această postare este un test. Verific ceva. Pupăturile adresate vouă sunt reale.