Archive for July 6th, 2011


– Alo, Şefu? Iertaţi deranju, sunt Măciucă.
– Ce vrei, bă? Sunt la masă.
– A, pardon. E ora 3, credeam că de la 12 până acum ați termenat și nu mai sunteți la masă.
– Nu sunt, bă, dar dorm după masă. Ce-i? Suflă repede, că am treabă.
– Deci cu maşinile parcate ilegal pe Călăraşi. Alea de ridicat. Am numărat prima dată opt. Pe urmă au ieşit doar trei la dat amendă şi săltare. Din care două au dispărut când au văzut maşina noastră. A rămas una, un Logan amărât pe avarie. O săltăm pe platformă?
– Una? Puţin. Nu ies amenzile la normă. Umflă-le pe toate fără discuţii, că și-așa a zis domnul comandant Capdefier să nu protejăm pe nimeni.
– Păi… Din celelante 5,  jeepu ăla e al lui băiatu lu ăla; Mercedesu e al fotbalistului; Hummer-ul cu număr de Ilfov e al nașului dumneavoastră, bea şi el o cafea la bar, şi a parcat-o-n staţia de autobuz că nu mai era loc pe stradă. Şi la celelante două, lăsate pe banda întâi din dreptul cârciumii, stă de pază badigardu lu ăla cu televiziunea… mă-nţelegeţi…
– Băga-mi-aș. Da cu Loganu ăla ce e?
– Are o roată făcută praf, zice ăștia că a explodat în trafic, și a tras pe dreapta de s-a aliniat din greșeală cu celelante VIP-uri de vi le zisei mai sus. E un bilet în geam cu
“Mă întorc imediat, sunt la Service, să cumpăr un cauciuc”.
– A! Crecă e muiere, de nu știe că are cauciuc de rezervă în porbagaj. Ori face de-a dracu mișto de noi. Saltă doar Loganul și dispăreți din zonă, mama lor de delicvenți!
– Am înțeles, trăiți.

*
– Alo, domnul Ciorchine?
– Da.
– Bună ziua, sunt Ileana Capdefier.
– Aoleu… Sărumânușițele… Ce onoare… Vă stau la dispoziție, cu ce să vă ajut?
– V-aș ruga să îmi schimbați cauciucul și să-mi aduceți mașina la locul din care a ridicat-o subalternul dumneavoastră Măciucă. Până când veniți, eu o să beau o cafea la bar cu soțul meu.
Nașul dumneavoastră s-a oferit să vă aștepte pe banda întâi, în fața Hummer-ului care a fost mutat, la intervenția soțului meu, din stația de autobuz, pe platforma de confiscare.
– …

Tablou.

Suntem împărţiţi în două, că aşa ne e datul şi tradiţia: mioriticii resemnaţi, cu potenţial de mămăligă în curs de explodare, şi vampirii care ne sug. Cunoaştem. Spunem ah, înjurăm de morţii mă-sii pe la colţuri şi ne culcăm la loc.

Ne alegem capete care să ne păstorească. Aşa-i tradiţia.
Capetele au şi ele organ. Aşa-i datul.

Uneori, organul preia funcţia gândirii. Devine membru de sine stătător.

Şi ne-am dat dracu, iar.
Oile nu au dreptul de a reclama sodomia.

*

– Alo, Nona, sunt spume de nervi. Futulemumancur de imbecili!!!
– Ce s-a întâmplat?
– Îmi parchez maşina pe o stradă, de un an de zile. În locul în care nu era niciun semn că parcarea e interzisă.
– Aşa.
– Azi noapte au pus, pe şest, semne cu interzis, ŞI, DUPĂ ASTA, AU RIDICAT TOATE MAŞINILE DE ACOLO!!!

*

Organul preia funcţia gândirii noaptea.
…Căci ziua poate risca să îl înmoi cu întrebarea marean-vanghelică: “Auzi, Gogule, de unde te-au ejaculat de-ai ajuns tu să lucrezi la circulaţie?”