Suntem împărţiţi în două, că aşa ne e datul şi tradiţia: mioriticii resemnaţi, cu potenţial de mămăligă în curs de explodare, şi vampirii care ne sug. Cunoaştem. Spunem ah, înjurăm de morţii mă-sii pe la colţuri şi ne culcăm la loc.
Ne alegem capete care să ne păstorească. Aşa-i tradiţia.
Capetele au şi ele organ. Aşa-i datul.
Uneori, organul preia funcţia gândirii. Devine membru de sine stătător.
Şi ne-am dat dracu, iar.
Oile nu au dreptul de a reclama sodomia.
*
– Alo, Nona, sunt spume de nervi. Futulemumancur de imbecili!!!
– Ce s-a întâmplat?
– Îmi parchez maşina pe o stradă, de un an de zile. În locul în care nu era niciun semn că parcarea e interzisă.
– Aşa.
– Azi noapte au pus, pe şest, semne cu interzis, ŞI, DUPĂ ASTA, AU RIDICAT TOATE MAŞINILE DE ACOLO!!!
*
Organul preia funcţia gândirii noaptea.
…Căci ziua poate risca să îl înmoi cu întrebarea marean-vanghelică: “Auzi, Gogule, de unde te-au ejaculat de-ai ajuns tu să lucrezi la circulaţie?”
“Gogu” e deja inmuiat si cu “mucii la nas”. Penduleaza flasc si, in prezent, e prea crispat de posibilitatea ejectarii din sistem. Asa ca, va face ce i se ordona: “culcat-drepti-culcat-drepti”…
auzi ema, apropo de “ejectare”… stii ultima perla a lui vanghelie? dementiala! 😆
nu, ma uit rar la TV…
eu nu ma uit deloc.
e pe net.
am schimbat finalul. o sa intelegi.
M-am documentat 🙂