Jurnalul lui Manon.

Cu dedicație pentru Ale Lacrimosa, și pentru alții, ca noi:

Limbaj de animal neînțeles.

Da.
Să pleci de acasă fresh, să urci în autobuzul fără aer condiţionat în care moleculele de usturoi servite la micul dejun (de celelalte victime călătoare) au 60 de grade celsius.

Să simţi cum nenea din spate face mişcări de apropiere pretextând legea inerţiei şi frânele boului de la volan.
Să te întorci şi să te uiţi în ochii lui  cu promisiunea unei reacţii iminente: Dacă nu păstrezi distanţa, alege tu unde să te lovesc, guştere. În cap, în piept sau mai jos, în mândrie?

Să cobori din autobuz cu senzaţia de insolare, să introduci cardul în bancomatul mă-sii de BCR ca să scoţi firimiturile rămase, adică vreo 30 de lei, iar pe ecran să îţi apară un mesaj prietenos că nu poţi scoate decât nu ştiu ce de 50 de lei.

Să înjuri în gând, şi banca, fir-aţi ai dracu de hoţi sunt banii mei, şi rochiţa care s-a lipit de corp de parcă ar fi la concursul tricouri ude şi, ah, da, autobuzul fără aer plus guşterul onanist.

Să te târăşti, cu dorinţă de răzbunare, până la supermarket – pentru a cumpăra cu cardul – numai aşa de-a dracu, molfălind un gând agitat: Să-mi bag picioarele, aş fugi în altă ţară, în oricare altă ţară… Acolo, unde oamenii se spală şi îţi zâmbesc a It’s OK dacă îi calci din greşeală pe picioare.

Să intri în magazin şi să împingi cardul – deprimată şi victimă – direct în pupilele vânzătoarei care te simpatizează, făcând comanda, schiaunit: Bună, iubito, îmi vine să emigrez, dă-mi, te rog, ţigări, şi aşteaptă-te să apară mesajul fonduri insuficiente deşi fonduri am.

Ah, well… Are sens. Toate au sens.
Magazinul are aer condiţionat, vânzătoarea îmi dă ţigările, ţi-am tras-o, becereule, nu e niciun guşter prin preajmă care să mă atingă, iar când să ies pe uşă fata îmi spune: Îmi sunteţi foaarte dragă!

Are sens. Mai stau un pic prin România.
Cred că până o să mor. După aia, mai negociem.

Femeile sunt nebune.

Se urcă în mașină și demarează spre autostrada soarelui.

Trebuie să ajungă fix la kilometrul 88.

Să parcheze, după o oră de drum.

Să se dea jos din mașină în viteză.

Și să între în Litro.

Să comande.

Să-l farmece pe angajatul de la tejghea până când acesta umple paharul de dă lichidul peste margini.

Proba incriminatorie:

.

.

*
Unii susțin că o aventură de genul acesta denotă lipsă de viață personală.

…Eu cred că, uneori, viața personală înseamnă aventură, punct.