Și când tăcem spunem ceva, nu?
- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
Chiar mai mult(e) decat vrem. Din pacate sau din fericire… In functie de context si de interlocutor.
Uneori, aș spune… Uneori nu spunem nimic nici când spunem ceva. Părerea mea.
cu fiecare bataie a inimii spunem ceva… ca suntem :*
Evident… de multe ori vorbele sunt de umplutura.. făra sens-convenții, pe când un gest sau chiar simplul fapt de a tăcea exprimă mult mai multe.
Când stăm de vorbă cu noi înșine oare nu tăcem?