Bună, Manon.
Îţi crescuse părul şi ţie. Aveai o alură eminesciană, deci masculină deci nasol.
Şi ţi-ai luat curaju-n dinţi şi te-ai tuns un pic la ceafă, să nu mai fie acolo fotbaliştii ăia care nu se ridicau cu gel.
Chiar. Din ce or face ăştia gelul de păr.
Nu vreau să ştiu. Probabil că din superglue.
Cu perişorii de la ceafă ajustaţi artistic, semănai cu Veronica. Veronica e fetiţă. Ah. Ce bine.
Dar tu vrei mai binele.
Aşa că azi ai fost la coafor. Să te rotunjească puţin.
A rotunji, la coafor, este echivalent cu a reteza. Uitasei? Uitasei.
Boon.
Tristuţ, Manon? Eşti tristuţ?
Pune o poză cu tine pentru cititor aici, că nu e frumos să scrii doar pentru tine, da?
Da.
Hai, curaj!
OK.
Poză cu mine, despărţindu-mă cordial de coafeză.
↓
:)) mi-e dor de tine!
te pupa mama lui, nuk! 🙂
Si inca mai esti tristut? Pupacesc freza ta zburlita 😛 :*
arat ca un dulapior deschis. sniff. 🙁
Ufff! Atunci pupacesc dublu, sa se mai aseze parul 😉
si eu te pup, onitz! (e asezat, parul. mi l-a asezat soricel, gen.)
ciudat e ca ieri,rasfoindu-ti jurnalul citisem chiar In Motul o intamplare din asta “moteasca “de-a ta in care l-am descoperit pe Nastratin Hogea pitit in spatele unei oglinzi d-ale tale :))).Si azi vad postarea.Desi am fost suparata azi..ma amuzai copios.Multumesc Nona 🙂
asta era si scopul, sa va amuz. fac haz de necaz, ce dracu de alta sansa mai am?
pup. 🙂
Cand mergi data viitoare la un coafor, ia-ti pe tine o vesta cu batoane infipte in ea, sa se vada si cateva sarme… sa arati ca un terorist kamikaze: cred ca nu mai au tupeu sa te cioparteasca 🙂
nicio sansa, ema draga. am nevoie de un om care sa aiba har. pur si simplu. in fiecare meserie sunt oameni care au har. … si restul de “executanti” la propriu.
o coafeza buna face din mine o femeie splendida, desi nu sunt asa. am trait-o o data, deci se poate. 🙂
de ce nu “ai pastrat coafeza” :))
pai ea e.
pana acum ma tundea cu simt de responsabilitate. a avut o zi plina de entuziasm, si m-a tuns scurt. 🙁
Lasa,pana la toamna creste.