Am primit un parfum de sărbători, C.K. – One.
Miroase a proaspăt, a optimism. E fresh, nu gălbui (aşa le zic eu ălora dulcege).
M-am pufăit cu el de câteva ori, dimineţile. Vreo patru zile, dar nu la rând.
Ale dracu zile. Proaste, domnule, toate. Întâlneam câte-un monstruleţ care îmi făcea un minut amar, de-mi ruina optimismul. Umblam cu zâmbetul în buzunar până seara.
A cincea dimineaţă, dinadins, mi-am spus: Parfumul ăsta e ca un jinx. Ia să-mi dau şi azi cu el, să văd, să-mi confirm…
A cincea dimineaţă a fost acum două zile. M-a pus un individ pe butuci.
Ookeeei… Deci o să folosesc de acum Înger sau Demon, când ies din casă, căci e clar, jinxul e jinx.
Dar, ah, mirosul acela, One… Fresh… optimist…
Ce fac cu parfumul? Îl arunc?
Nu-l arunc.
Îmi dau cu el prin casă, şi stau la pândă.
Ce mi se mai poate întâmpla? Să mă înghită sifonul de la duş? 😉
sa te pocneasca usa de la sifonier, sa iti puna piedica mochetica ta cea pufoasa…eh…Nonelu’ meu, jinx-ul poate sa-si faca treaba si acasa :))
acasa nu sunt oameni in zona. poate scap. n-o sa se insufleteasca veceul, sa ma inghita. :- P
:)) :))
Eu zic sa-l pastrezi si cand vine ea primavara sa te dai. Ca poate trec zilele mohorate si se mai “optimizeaza” omii la creere. :*
Maine poa’ ne vedem la cafeaua aia.
hiii, jinxul tau eu mor dupa el! e parfumul meu : ) huggies dear manon, cu miros de one asa, in casa clar!