Azi am văzut Furtuna lui V.I. Frunză.
… Și, de două ore, mă bâlbâi pe mute. Aș scrie mult, dar mi se bâlbâie și degetele.
Mi-amintesc așa: am ieșit din sala de spectacol, am coborât (?) parcă, niște trepte, m-am dus la garderobă să îmi recuperez haina… Și atunci am realizat că aveam întins, pe toată fața, un zâmbet de ăla, tâmp… Rămăsesem zâmbind.
Patru actori. Un univers plin de universuri.
Performanță – scriu eu aici, ca să nu mă bâlbâi în explicații, căci nu le am.
Și mai scriu așa: Sorin Miron. M-a spulberat.
