Nu știu de ce. Nu știu.
O ascult, de câteva zile, într-una.
Nici nu știu ce spune, dar îmi face bine.
Atât.
Archive for February 21st, 2011
Mah, nasol…
Sunt închisă-n mine ca o nucă. Asta dă reacții în lanț, legate cu zale de NU–uri.
Prima, cea mai importantă: Nu iubesc, nu vreau să – deoarece mi-e frică groază scârbă de.
Urmează trena:
Nu am zbuciumări, nu am drame, nu am ochi critic, nu am condei.
Nu cred în extaz, nu prevăd agonii.
Nu mișun, nu pocnesc, nu am speranță, nu vrea mușchiul meu să am.
Deci nasol.
Pierdut iubire. Mă declar NUlă…
… O perioadă.
După care o să încep să mă sperii.
