Azi m-am simțit femeie. De două ori. Uitasem cum e să ai senzații în suflet.
Să explic.
Prima oară. S-a întâmplat când îmi dădu ursu’ ăla un hug. El mă place, io-l ignor – căci e prea ușor de luat de orișicine.
Dar când m-a îmbrățișat așa, cu drag, am simțit, o secundă, că el e bărbat (dă-l dreq) și eu, femeie.
Mi s-a înfiripat în plex un fior scurt, ca un fluture.
A doua oară. Purtai, mai pe seară, o conversație pe mess, cu un ex-cvasi-platonic. A recunoscut, în final, că atunci era îndrăgostit de mine. Dar îmi spunea asta de parcă ar fi mort de îndrăgostit, acum.
Deci iar am simțit așa, un fluturel, în plex.
*
Pe vremuri, fluturii mei purtau nume de bărbat iubit.
Azi, ei mi-au adus aminte doar de mine; cum sunt eu, când simt.
…Însă, de mâine, îi mănânc pe toți ăia care mai au tentative de a mi se zbate în plex.
Nu sunt pregătită pentru next.
…Dar, hei și iuhu, cine s-a simțit azi femeie, de două ori? 😉
*
