Într-o lume plină de confuzii și de angoase…
*
Și tu, Brutus? – Îmi venea să-i reproșez azi la prânz, pe messenger, când dumnealui – fluturaș niznai – îmi trimitea tot felul de mutrițe vesele… Dar n-am avut energie. N-aveam nici zâmbet, de obosită ce sunt…
Căci n-am prea dormit…
Păi da. Iar n-am dormit. Din cauză că azi noapte s-au adunat pe coridor anumite veverițe vesele, care scârțâiau la taburete și chicoteau prin zonă. Mi s-a părut, în moleșeala mea, că aud și vocea sus-numitului Brutus, care ziua cară decor cu mine, iar noaptea ar trebui să facă nani (mă rog, sau să-i lase pe ceilalți cărăuși să adoarmă)...
Mi-a confirmat. El fusese. Tot vioi, și-acum. …Iar eu, o epavă apatică, mami e obosită, nu poate zâmbi nici pe messenger…
*
Tot azi, pe la ora șase seara, eram în birou.
Se deschide ușa.
Și văd asta:
.
.
.
.
.
După care, asta:
.
.
.
.
.
Am rămas mască. (De fapt, eram copleșită – adaug eu acum, tot cu nasul în batistă)
Inima mi-a bubuit. ( E minunat să simți ca tu contezi pentru cineva)
Emoția mi-a împins în ochi lacrimile. (Am eșuat în încercarea de a rămâne demnă.)
Și mi-am îmbrățișat suflețeii. (I-am și pupat, oho!)
*
N-aș schimba nimic din viața mea de acum.
Pentru că.
Într-o lume plină de confuzii și de angoase…
Suntem câțiva investitori Aici:
.
.
.
.
.
🙂
