Îl vezi peste tot, multiplicat ca limbricii. E plin pământul de ei, dar nu crapă, să-i înghită, că-i e și lui frică de…
…Fitil.
Harnic – doar când e privit de ochiul șefului.
Se îndoaie, se frământă, plimbă țeava prin întreprindere la momentul oportun.
Uneori oftează cu ecou.
Are voce blajină pe frecvență ușor stridentă și priviri de maică precistă.
Practică, în măsură farmaceutică, uimirea și confuzia.
Te face să repeți un lucru până când se alege praful de logica elementară.
Îi e comod să-l crezi prost, căci nu ai timp de explicat la infinit – așa că preferi să îl ignori și să rezolvi tu problemele. …De cele mai multe ori sunt ițe încurcate chiar de el.
Deci te enervezi.
Atunci îi crește, brusc, din neant, și mușchiul de personalitate.
…Oh, da, în el agonizează un lider ascuns, frustrat că nimeni nu-i recunoaște meritele (care?).
De aici, otrava.
Nu e prost, ci viclean.
Păcălitor.
Privirea de oaie beată mușamalizează gânduri de lup mârșav.
Confuzia jucată acoperă țeluri precise.
Miorlăiala ascunde o limbă veninoasă care poartă vorba, de la o ureche, la alta…
Ținuta umilă se transformă instant în șopârlă târâtoare prin tranșee, pentru a băga fitile pe toată rețeaua. Ici, colo, pretutindeni.
… Dar. Ironia soartei (ah.)
Când ești fitil, e logic să îți dea altcineva foc.
