Nu sunt nebună, acesta chiar este un cearceaf alb. Mare cât patul meu cel gol.
Nerăscolit.
Necălcat, doar întins, fără cute.
Neapretat, că nu apretez lenjeria.
…Mă rog, am vrut, odată, să îi apretez unuia chiloții – scoarță, ca să nu mă uite de cum iese pe ușa căminului conjugal, dar ăsta a fost un gând scurt și trecător, de femeie geloasă cu motiv.
Mai bine că nu i-am apretat slipu’, că după ceva timp m-a bătut dumnezeu pentru gândul perfid: într-o zi, când el conducea și eu eram botoasă, i-am zis, măh, io mă dau jos din mașină, mașina avea cam o sută la oră, și tipul a intrat în panică și a tras de volan ca meseriașu femeie, ai înnebunit?
Da. Ne-am răsturnat, în relanti, la Universitate, și am ieșit teferi, prin turelă, deci protv-ul ne-a filmat fără sânge.
Închid paranteza. Deci nu mai apretez nimic, nici în gând.
Așadar. Cearceaful cel alb.
Fiți atenți aici. Aveți FIR?
Cei care au intrat în jurnal din întâmplare, dând search pe cum se scrie ghiuvetă, să stea pe goagăl, deoparte.
Cei care sunt vindecați, să rămână și să privească, nu le strică.
Ceilalți… AVEȚI FIR?
Nu contează cum e, gros, subțire, important este să îl aveți la voi. Fir de durere… frică… neîmplinire… părăsire… doliu după viii plecați…taină nemărturisită…boală…
Dar firul să fie de azi.
Nu de ieri, nu de mâine – că e altă zi.
Deci.
Dacă aveți fir… Ne adunăm ad-hoc. Vă dau eu ace, am destule.
Și coasem firele astea pe cearceaful cel alb.
După aia.
Am o măgăoaie de televizor Sony, nu mă mai uit la el deci e mobilă degeaba, îl așezăm în mijlocul cearceafului, facem noduri și aruncăm povara în lacul sfânta ana. Să eliberăm greutatea de pe suflet.
Așa. Deci ați înțeles cât de mult mă doare. Și cât de adânc.
Acum.
Un ultim amănunt: MODELUL.
Eu, dragii mei, știți prea bine, n-am model, cos în linie dreaptă X-uri (cruci le mai zice, sau muște).
Nu dau temă de scris la comentarii, aș vrea, doar, să vă gândiți:
Dacă v-ați face frica fir și ați coase-o pe cearceaful cel alb, ce model ar avea ea?
semne de intrebare ??? acum am o frica imensa “oare, e bine ce vreau sa fac?” da, ????? asta ar fi MODELUL
As coase intr-un singur loc si as intari lucratura aia pana s-ar rupe acu’
O lalea neagra…ce-as mai arunca-o..
sunt (ex)pat si vreau sa fiu actuala canapea! patul e spatiul ala sufocant de intim, nu? ala unde se experimenteaza singuratatea in doi. nu multumesc. prefer o canapea. canapeaua aduce cu un open space. pe canapea te poti sprijini/ rezema.
am inteles.
Daca e sa faci o vraja, pentru ca mereu ma uimesti si te cred in stare, as vrea sa incep cu frica de a nu mai gasi in mine ceea ce caut, atunci cand mi-e greu. As vrea sa fiu ultima persoana care ma dezmageste. M-am obisnuit cu chinul, dar nu incape si dezamagirea.
P-asta as coase-o marunt intr-un colt, ca, atunci cand scuturi, sa nu cumva s-o scapi din mana.
Daca stiu ca fear-ul ( iote bre, ca da bine si-n engleza) asta-i ascuns, precis gasesc io cum sa le destram pe restu´. Numa´ ,ca le rog, sa nu se adune toate o data, sa-mi stranga inima prea tare inainte de primavara. Cand, cu verde si speranta, precis le calc in picioare.
PS Ce te lauzi asa cu acele alea, dom´ le?
eu as vrea sa nu ma mai dezamagesc pe mine.asta as vrea.
acele… le am. le-as da. sunt infipte in mine ca intr-o pernuta de croitoras viteaz. cate unul, cu fiecare experienta traumatizanta. le gasesti pe toate in jurnal. plus unul nou, pe care il tin ascuns sub limba, ca ma taie daca-l spun.
[…] > Teurgie […]