suport

on December 4, 2010 in Oglinda

De două ori, în viață, m-am simțit îngrozitor de bătrână: la 23 de ani și anul acesta.
Atunci nu mă consola  nimic.

Acum mă consolează faptul că am fost dintotdeauna urâțică.

E bine când ai pe ce să te sprijini.

23 Responses to “suport”

  1. Madalina says:
    December 4, 2010 at 3:37 am

    nu sunteti uratica deloc

    Reply
  2. liseli says:
    December 4, 2010 at 11:03 am

    La 23 de ani e explicabil, este in zona varstei la care credeam ca nu mai avem nimic de cucerit!
    De adata asta chiar ca nu se explica!A, ba da: pentru ca nu dai directive! Nimeni nu este facut din otel si cateodata si acesta rugineste! Chiar ai putea sa ma crezi, am un avans considerabil inaintea ta…
    Da , e bine sa ai pe ce te sprijini! Uite aici! >::< ! :)( ala se vrea a fi un hug cat casa!)

    Reply
  3. Dara says:
    December 4, 2010 at 12:18 pm

    Nona, tu n-ai cum sa fii urata! N-ai fost si nu vei fi niciodata asa.

    :* >:D<

    Reply
  4. Madalina says:
    December 4, 2010 at 3:55 pm

    Urâţenia porneşte din suflet, aşa că e imposibil să fie adevărat. E doar o impresie greşită, sunt sigură de asta. Pupici mulţi, Nona.

    Reply
  5. ioanabis says:
    December 4, 2010 at 5:07 pm

    Nona, tu n-ai cum sa fii urata 🙂 un om atat de frumos pe interior n-are cum sa fie urat la exterior. Niciodata.

    Reply
    • Manon says:
      December 4, 2010 at 5:14 pm

      as fi vrut sa fiu fotomodeala 🙂
      nedefecta
      as fi vrut sa mi se spuna, mooaamaa, ce frumoasa esti…
      cateodata ma gandesc, asa, ce mult mi-ar fi placut sa fiu frumoasa coz.
      pe urma imi trece.
      sa nu facem caz, caci voi, de minunati ce sunteti, spuneti lucruri frumoase si eu mai rau ma complexez.
      *
      o stiu pe aia cu frumusetea din interior, dar, mna, intelegeti.
      uneori.
      doar uneori.
      pe urma trece tristetea.
      ahh…nu pot sa scriu despre asta… 🙁

      Reply
  6. julie in august says:
    December 4, 2010 at 5:23 pm

    Imi pare rau ca nu vezi si tu ce vad eu la tine…dar inteleg cum este…:*

    Reply
  7. anda says:
    December 4, 2010 at 5:56 pm

    Abia cum realizez ceea ce ma intriga de la inceput: de ce viata asta e asa contorsionata?!
    Io-s complexata si frustrata si n-as putea, ever, scrie asa frumos.De ce? Simplu! Sinceritatea asta este de-a dreptul schingiuitoare! Declin. N-am rezistenta ta!
    Avem simtul umorului si al nuantelor.Exact cat sa nu ne lase sa fim fericite si cat sa nu fim total nefericite.
    Ma rog frumos sa ma ierti ca am indraznit sa exagerez si sa generalizez si pentru tine. Dar am riscat pe ceea ce am simtit ( la rezonanata ) pana acum!
    Era un fel ciudat de a spune ca: nu esti singura si nici cea mai incercata!
    Hmm, am apucat, oare, sa spun cat de bogate suntem ??!

    PS De obicei, exista o remarca: nu-i frumoasa de pica, da-i desteapta!
    Nu exista un calificativ pentru o femeie care-i, ca tine, foarte desteapta! Privind in contrapartida: iti dai seama cata uratenie iti lipseste la cat de desteapta esti?!

    Reply
    • Manon says:
      December 4, 2010 at 6:52 pm

      Anda… tu trebuie sa scrii. Punct. Scrie. Te pup, cu mare drag.

      Reply
      • anda says:
        December 4, 2010 at 7:27 pm

        Repet:
        Io nu pot scrie la fel de bine ca tine!
        Mama mi-a povestit despre un ritual in care isi alegea suratele si deveneau mai mult decat surori: surate.
        Tu te-ai acceptat, asa ( cum nu recunosti, da´ cauti, ESTI – MINUNATA! )
        Nu esti deosebita,esti doar: Adevarata!
        Te rog frumos, nu inclina steagul! o sa-mi omori orice speranta!

        PS Nu vreau sa se interpreze! Doar: te iubesc! Esti mai adevarata ca mine! Multumesc!

        Reply
        • Manon says:
          December 4, 2010 at 10:10 pm

          Ete, si de aia imi iubesc eu puiul asta de jurnal: Putem sa ne punem sufletul aici si sa fim sinceri. Si patetici, da (ati luat-o de la mine, e OK).
          Sa scrii, Anda. Ai ce, stii si cum s-o faci. E de impact. Mami are antene, trust me.
          Si eu te iubesc.

          Reply
  8. Evergreen says:
    December 4, 2010 at 6:27 pm

    🙂 Nonette, tre’ sa recunosc ca tare tanjesc dupa niste ochi albastri, craci lungi, par negru si luuung si cret si haine misto… jur! Auuu, sa se uite omii si sa ma laude. Si sa fiu si tele si fotogenica. Pe dreacu’, n-am nimic din toate astea…

    :* Nu esti uratzica! Adica eu nu te vad asa… insa conteaza cum te vezi tu.

    la 23 ma simteam si eu “trecuta”, acum abia intineresc

    :*:*:*

    Reply
  9. prezentul continuu says:
    December 4, 2010 at 8:06 pm

    hai ca la asta nu m-asteptam…cand ziceam si eu ca incep sa te cunosc(ca na,ca sa te cunosc cat de cat,ti-am citit jurnalul asta in care tot ai scris si care m-a fascinat),vii cu complexe d-astea legate de frumusete…sa vezi ce-o contrazic,zic eu repede..chiar ca ma face sa scriu cateva randuri in care o sa-i explic eu cate si mai cate despre frumusete…d-abia dupa aia mi-am dat seama ca de fapt tu te alintai,ca pentru tine’uratica’ nu-i nici urata si nu-i nici o drama,ca de fapt tu ziceai ca esti o frumusica ce-a’imbatranit’ si vrei doar sa dilati viata care-o sa vina d-acum incolo si sa bagi in ea cat mai multa frumusete…nu vrei o viata uratica,atata tot..
    o intrebare fara legatura cu subiectu’de mai sus:daca-ti faci testul ala cu cititul in palma cu scannerul online,zi-mi daca-ti spune c-o sa te lasi de fumat(si dc da,cam cand?)…te strang in brate si-ti multumesc inca o data!

    Reply
    • Manon says:
      December 4, 2010 at 10:06 pm

      Nu, nu ma alintam, insa ai simtit bine, esti pe frecventa. Nu era o drama majora. Faptul ca n-am fost niciodata o frumusete chiar imi atenueaza dramele batranetii.
      Off topic: Stii, imi ziceai pe o alta pagina…”eu nu sunt ca tine”.
      Esti, dragul meu. Esti. Ca mine.
      Ma gandesc zilnic la tine, sa iti fie bine.
      Te imbratisez cu drag.

      P.S. Fumatul. M-a iertat dumnezeu de relatii, vrei sa raman fara niciun viciu? Nu ma las de fumat. Nu, inca. Imi potenteaza dramele, e adevarat, insa cred ca il mostenesc…genetic. (Cu drame cu tot)
      Pup again. Mah, mi-esti drag!

      Reply
    • pisica says:
      December 4, 2010 at 10:10 pm

      ei, se mai lamenteaza si ea 😀
      si pt nona: minunatooo… moaaaaaama ce frumoasa esti!!! (cand imi zambesti) – hahaha era un cantec de care ma indragostisem. dar pe bune… ti-am vazut cateva poze… si acum as vrea sa fiu langa tine sa-ti dau un ghiont: hai fata termina cu prostelile, hai sa ne-ngrasam mai bine ca rasul ingrasa. iti mai zic iara: mai zi si mie o metafizica 😀
      glumesc. dar sint bine intentionata.

      Reply
      • Manon says:
        December 4, 2010 at 10:18 pm

        Pisica, te pup pe geana. gimme a break cu metafizicile, ai rabdare, ca vin si ele. Acum meditez la un articol hazliu, si sa fie el al dracu daca imi iese! Giz!

        Reply
  10. pisica says:
    December 4, 2010 at 11:03 pm

    e de bine atunci.
    eu ce sa zic; despre mine – ca fotomodealele. au fost vremuri cand vroiam sa fiu urata sa trec neobservata. stransesem prea multa ura in mine sa apreciez admiratia celorlalti. oricum nu credeam cand mi se spunea ca-s frumoasa. privind inapoi acum cand mai trag concluzii imi spun ca as fi preferat mai degraba sa fiu mai echilibrata emotional. eheee… ereau alte treburile azi! adica nu ereau treburili astea de-acum. acum stii cum e, o duce fiecare cum poate. adica io frumusetea mai mult mi-am tarat-o dupa mine, dupa cum am putut.
    nu zic ca e ca un blestem… manii pe D-zeu. dimpotriva, poate ca la cat de nastrusnica am fost… asta mi-ar mai fi trebuit sa ma uit in oglinda si sa zic ptiu drace!! ma manca depresia din cap pana-n picioare!
    de admiratia celorlalti am avut nevoie mereu; ca intr-o perpetua traire narcisica infantila.
    acuma sa fim seriosi; stii ca you are the best! asa si eu stiu. adica atunci de ce sa nu ne recunoasca si ceilalti meritele?!
    psihanalitic s-ar numi un cumul de frustrari cauzate de indiferenta tatalui.
    in fine, aberez. stiu ca nu m-a intrebat nimeni nimic. vorbeam si eu ca la sezatoare.
    si eu ti pup.

    Reply
  11. prezentul continuu says:
    December 5, 2010 at 12:55 am

    da,sunt ca tine,si-mi place cum sunt,deci….
    nu,nu renunta la fumat,nu asta era ideea,nu mi-as fi permis sa-ti sugerez asta…era legat doar de ghicitul in palma si-atat..

    Reply
  12. Neliniştitu' says:
    December 5, 2010 at 9:05 am

    Bre, aveam un prof în liceu, mai chiorpec şi mai sărit din creierii lui, care zicea cam aşa: “Mă, copii, ascultaţi la mine! Lua-ţi-vă gagici frumoase pe dinăuntru, mă, deştepte, inteligente, spirituale, mă! Frumuseţea fizică se mai drege, mai o cură, mai un smac, da’ aia lăuntrică, niciodată!
    He? Io zic c-avea dreptate al boalii chiorpec! 🙂

    Reply

Leave a Reply