… Deci să vă spun ceva, că am la activ trei cafele și am amorțit dând raită pe youtube, la muzici vechi…
Am scris, acum câteva zile, despre nenea ăla cu ochii luminoși, care mă plăcea… Ăla, care-mi aducea aminte de titel…
Boon.
Am evitat cu grijă să povestesc în jurnal faptul că m-a sunat, acum trei zile… Am evitat pentru că l-am mâncat pe bucățele, prin telefon.
Nu dau detalii, spun, doar, că m-a interpelat cu propoziția titică:
“Ce faci, vieața mea?” …Propoziție care mi-a deschis, spontan, săculețul cu negurele… Deci l-am împușcat mortal.
În vreo patru minute de conversație – ca să nu-i zic monolog (când mă apucă pandaliile vorbesc numai eu) – i-am dat o lecție de viață pe care ar fi priceput-o și un bebe cu suzeta-n gură.
Mda… Dar tonul vocii mele era ușooor cam ridicat, ca să nu-i zic isteric.
Deci am căcat-o.
Și n-am avut curaj să scriu aici, pentru că, fiind simultan și foarte tristă, mi-a pierit cheful să fac mișto de mine.
Așaa… Deci vine întrebarea de ce scriu acum?
Well… Aș putea să răspund în dodii, pentru că voi sunteți ocupați cu crăciunul și nu mai poposiți prin zonă ?…
Dar adevărul este altul.
Atenție, de-abia acum încep să povestesc.
Așadar, cum spuneam, l-am mâncat, cu furculița, pe individ, prin telefon, în speranța că o avea vreo șansă la viață, dacă înțelege că nu poți curta o femeie folosind glume de târnăcop frânt în buza creierului…
Dar.
Mă simțeam ca dracu.
Credeam că l-am șocat.
De-abia așteptam să-l întâlnesc, pentru a-i cere scuze. …N-are nicio vină că e un bou lipsit de maniere.
Și l-am întâlnit, la parter, lângă automatul de cafea.
Avea aceeași lumină de drag, în ochi, când m-a văzut.
Tipul este complet ZEN.
– Dragul meu, te rog să mă ierți pentru că, la telefon, am ridicat tonul la tine. Dar sper că ai înțeles, nu mă interesează o relație cu tine.
– Nu face nimic, se întâmplă.
– Ok. Deci ai înțeles mesajul.
– Lasă, nona, se întâmplă.
– Ăăă… eu am trecut de faza cu scuzele, ziceam că ai înțeles, în rest… rămâne așa cum am stabilit…
– Nu m-am supărat, înțeleg că uneori oamenii sunt nervoși…
Deci tipul este complet văzduhist.
Titelic.
…De asta m-am hotărât să scriu, ca să vă asigur că niciun animal nu a fost rănit în proces.
Și mai am un motiv, ca să vedeți și voi, coincidența dracului…
De doi ani eu nu fac brăduț, pentru că îmi rămăsese, acasă la titel, cutia cu globulețele de la mama. Am suferit crâncen, și îi tot trimiteam mesaje ăluia să mi le dea înapoi. N-avea nicio treabă, nu-l mai interesam decât în măsura în care m-aș fi întors la el, deci yux.
Acum două zile, se întâmplă așa:
Portarul școlii, pe numele lui, TITI, îmi spune că cineva mi-a lăsat un colet.
Iau coletul, mă duc lângă tonomatul de cafea, să-l deschid, moment în care îl văd pe nenea cu lumina în ochi, aka TITELU 2.
Am, cu el, conversația pe care am redat-o mai sus…
Deschid coletul… Și, în el, globulețele mele…
…Coletul era de la TITELU nambăr oan.
Atât.
***
Prezentarea personajelor:
Titelul nambăr oan
Titelul 2
Titi portarul – ăsta n-are link
Hai ca m-am hotarat sa ma sinucid!
Da, in direct!
Ca la DD.
La tine este curat, cu profund caracter igieniec.
Fucking feeling!
Nu stiu, nu stiu io d-astea! 🙂
Hmmm. So what???!
Ai testat ca ai succes la treapta intai?!
Ok!
Si mie-mi ofera un sentiment de confort. ( nu prea l-am avut, nici macar pe sentiment, in ultima vreme! ) 🙂
De curand, s-a sacrificat cineva si a incercat. Pentru mine. Patetic!
Uauuu! Nici io nu banuiam ce standard am 🙂
Senzatia asta nu-i de ajuns, nici macar, pentru aperitiv.
Am invatat, pe baza de experiment dureros, prea multe in viata asta ca sa ne multumim cu… aperitive.
Nah, SOARELE ( recunosc, am spus ca este cel mai bun amant- precis citand pe cineva ) ma ajuta mult mai mult decat orice persoana de sex masculin.
Nu fac brad. Pentru simplul motiv ca as face natural si ar trebui sa ciuntesc natura. Si mai apropiat de simtul comun, pentru ca ar trebui sa fac curat cand il dau afara.
Hmm, meschin!
“Nu fac brad. Pentru simplul motiv ca as face natural si ar trebui sa ciuntesc natura. Si mai apropiat de simtul comun, pentru ca ar trebui sa fac curat cand il dau afara.”
Si pe mine ma traverseaza, acum, ca am si globuletele, aceleasi sentimente… Nu fac brad nici anul asta. Pentru ce? Sa suspin langa el si sa ma uit cum moare?
(am ras cu pofta citind ceea ce ai scris. Scrii…cumva… stii tu, e aia cu comedia care are la baza tragedia… cunoastem. 😉 )
Cu finalul, m-ai depasit, ca BMV-ul Dacia 🙂
Io incerc sa-mi ( oare sa-ti, dar sta ar fi altruism si n-am experimentat pana acum:) ) tin moralul.
Nu-mi pasa de nimic, doar daca sunt in stare de functionare ( nu, nu-ti dau satisfactia sa scriu : chiar si pe avarii 🙂 ). Trec iarna asta, trec sarbatorile, si o sa rup gura la multa lume ca n-am esuat in lamentabil, ca sunt pe linia de plutire si nici macar nu sunt nefericita cu adevarat.
Jur, ca-mi doresc sa recunosti modelu ´ ! 🙂
Pot sa pun si muzica sa ma ajute.
Crede-ma.
Plizzzz! 🙂
M-ai ajutat sa stau cu…mine, cred ca pot si io sa fac asta 🙂
deci anda, parca esti eu. gizas craist! sper ca esti mica, nu batraioara, ca mine, expirata.
Hmm, daca eram mica, mai aveam io sansa atator experiente?!
Concluzie: expirata-expirata, dar, sa privim partea buna, nu out of market! 🙂
Big,big hug
korekt, andutz! big hug si de aici.
Ah, la povestea asta, cu un ochi razi si cu unu’ plangi.
“Văzduhist”?? adica genul la care tu faci spume la gura de nervi si el te lasa in banii tai, spunandu-ti c-or sa-ti treaca “toanele” astea…
(sa-ti spun ceva in soapta, fara sa mai auda careva… am intalnit si eu asa ceva!)
Acum priveste si partea buna: faci si tu un bradut frumusel 🙂
auzi, Dara, tu nu trebuia sa fii in pijamalutza acum? giiz! :- P
(nu fac bradut, poate la anul… )
Eu? 😛 Am culcat şefa de clan pentru că mai avea putin si intorcea casa cu susul in jos, iar eu imi mai fac de cap putin… in liniste 😆
Si poti impodobi unul artificial ;;)
(dara, am avut unul artificial, in adolescenta. am impodobit la el vreo patru ani. de la al doilea an in sus nu intelegeam de ce ne vine sa fugim, cand se apropia momentul, in loc sa ne bucuram…deci, no way… poate ma leg de vreo crengutza din piata si o atarn pe pereti… ) 🙂
😆
Vazduhist. =)) Eu una am Înţeles sărac cu duhul, dar, te rog să mă ierţi dacă greşesc.
Cât despre brăduţ, am făcut anul trecut dar mi-a fost prea frică de băţ aşa că nu mai fac. :)) (Scrisesem eu ceva legat de asa ceva la amintiri din copilărie, aveam o vecină care tăia crengile bradului şi lăsa trunchiul la uşă, pe scară. O rugase mama căci eu fugeam tare mult prin casă şi mamei îi era jenă de vecini, aşa că eram ameninţată cu băţul).
Nu ştiu cât de coerentă am fost…
Anca scumpa, sunt unii care au capul in nori, ii stim…
Altii sunt cu totul in aer… vazduhistii… si saraci cu duhul, da. 2 in unu. letali.
(Am inteles, de la a doua citire, nu de “incoerenta” ta, ci pentru ca am un stil de a alerga pe text…dar am inteles faza cu batul. Insa nu inteleg de ce ti-era frica? Pe hol era trunchiul, nu o nuia… puteai scoate limba la el, ca pana sa il ridice mama de acolo, pana sa il care in casa….) (Glumesc. Dar te pup in serios.) 🙂
He he, am si scos limba la el dar tot frica imi era, caci era de 3 ori mai inalt ca mine. :))
Te pup si eu!
Eu am facut ieri bradutul. E artficial, ca nu imi place sa vad cum moare lent in casa. Dar mie imi trebuie brad cu globuri rosii si beculete rosii. This is Christmas to me…
Noi il impodobeam pe 24. Asa era traditia, in familie.
si la noi tot pe 24 era traditia..familiei..care nu prea mai e…deci tot crenguta ramane de baza,asa,pt miros de brad
da, bradut sau crenguta, putin importa. e bine ca o ai pe ea, alaturi. te pup, cu drag, te-am asteptat in jurnal, in fiecare zi. asa. doar sa stiu ca esti bine.
In concluzie facem braaaadut :*
faceti, faceti…