Drege-m-aş

on November 8, 2010 in Oglinda

Făcea-mi-aş sufletul ghem, să îl dau de-a dura… Că mă încurcă.

Şi acasă.

Şi la şcoală.

Eu am de alergat, de rezolvat, de ajutat, şi el stă, moţ, în nirvana, deasupra capului meu. Ca un norişor pufos.

Îmi pune mâinile pe ochi şi strigă, sanchi, de la distanţă: “BAU!“; îmi împinge inima înainte exact în momentul care impune sobrietate la maxim; mă face să alerg pe scări după el, căci se aciuiește în câte-un piept străin şi rămâne acolo înţepenit întru împrietenire…

N-are pic de creier!

Făcea-l-aş motocel, pune-l-aş într-o cutiuţă, da-l-aş cadou şi drege-m-aş odată!

(Nicio şansă!)

8 Responses to “Drege-m-aş”

  1. Evergreen says:

    Asemenea cadouri se daruiesc rar 🙂 Tine-l bine la pieptul tau.

    >.<

  2. Irina says:

    Nonuta…asta a devenit postarea mea preferata!

  3. Corina says:

    EU te ADOR pe TINE.

Leave a Reply