Deci eram pe timpul lui Ceaușescu.
Noi, aka frate-miu și cu mine, prindeam sârbii, la televizor, iar Ștefăniță, aka vecinul de la scara 2 – nu prindea nimic; era doar fudul că tac-su lucra în Irak.
Noi vorbeam engleză, că ne uita dumnezeu câte două zile și două nopți la maratonul ăla de filme (cei din leat cu mine știu despre ce vorbesc), iar Ștefăniță mânca, al dracu, gume spearmint, de ne venea să mestecăm ambalajul pe care îl arunca ăla, așa de puternic mirosea a mentă.
Mi-adusei aminte de o iarnă de poveste, așa erau iernile pe vremea tinereții mele, acum o sută de ani lumină…
Frate-miu avea un fes negru așa cum poartă rapperii, mna… noi eram cam deosebiți atunci, ne cam vedeai în mulțime…
Așa.
Deci i-am brodat pe fesul cel negru o inscripție tare culă: “SO WHAT?”
…Când frate-miu a ieșit afară, la bulgăreală, s-a întâlnit cu Ștefăniță, care, mestecând spearmint, l-a interpelat, fudul și ironic:
– Ce scrie, mă, pe căciula ta? SOVATA?
*
Nu știu ce mai face Ștefăniță, că în Irak nu e, sigur.
…Dar mă amuzai de amintire, auzi la el, Sovata, al dracu cu guma lui… 🙂
:)))))))))))))) Baaaa ce tare a fost asta “auzi la el, Sovata, al dracu cu guma lui”.
App. de gume la mine amintirea-i cu gumele Turbo care miroseau, aveau super gust, faceau baloane si mai aveau si surprize.
Deci tasu unuia era marinar si ii aducea gume muuuuulte “la cartus”. Eu insa am pastrat legatura cu prietenul din copilarie si stiu de el ce face si cum o duce….a ajuns lautar(gen Fernando) :))). Chiar sunt curios ce a ajuns Stefanita al tau, sunt curios daca odata cu mestecatul gumei si-au mestecat si creierul.
nu stiu ce face stefanita, copii, probabil, s-o fi asezat la casa lui, omul.
Auzi, noi mai aveam , de la sarbi, si gume Baltazar, si tigarete…Era si guma romaneasca, i se spunea Gumela, tare ca betonul, cand o bagai in gura. Iar cand o mestecai, se facea ca faina, trebuia sa o rontai repede, pana cand nu o inghiti. Giiz! 😆
Nona…iti mai amintesti de guma de la sirbi “Tin i Tina”?Avea in pachet un abtibild cu vedetele lor din aceea vreme.Ii stiam pe toti :))
nu, nu mi-o amintesc… 🙁 zi-mi ceva de forma, da-mi un reper… ahh… ce gust avea guma aia care era ambalata ca tigarile… cred ca de acolo m-am prostit io sa ma apuc de fumat… :- P
“O suta de ani lumina?” :))
A fost odata ca nicio data un oarecare Stefanita, care manca multa gumita. :))
:)) Si gumita asta era gratis? 😛
nu. nu era gratis.
:)) Eu aveam guma la discretie la bunici..mestecam jumatate de zi la grau pana obtineam guma (de inalta calitate).Drama venea cand la masa o asezam cuminte langa strachina si tataia mi-o azvarlea cat colo…in sinea mea imi spuneam:”Sovata”? fac alta maine :))
loooooooooooooooooooooooool! esti geniala!!!!!!!!!!! auzi la ea…”sovata?”
gata! pe asta o pastram la codurile noastre secrete! te pup, am ras de ma dor obrajiii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1
Tare asta cu sovata…..Vad ca tot mai multi “SOVATI” pe la tine prin jurnal :)))))).
Imi amintesc si eu de gumele alea tip tigareta, norocul meu ca nu mi-au placut, poate de acolo nici nu m-am apucat de fumat 😛
😛 :* Asa ramane!