Sufletul îmi umblă cu capul între urechi, de ceva timp… Sanchi, el suferă dar se dă niznai… Așa protest intestin n-am mai întâlnit, de când mă știu eu pe lume. Conflict, conflict, dar pace nicăieri, în zare?
Mi-a zis, aseară, un prieten, măh, am intrat în jurnal și când am văzut aia cu OK-ul, am fugit, dracu, iar suferi de te rupi…
I-am răspuns în gând, taci dreq din gură, că tu ai fugit de ale tale, citindu-mă…
Zburătăcesc cititori. Corect. N-am, azi, crengi de brad festive, nu pun hrușcă în fundal, lângă mine vor rămâne, deci, doar cei ca mine. Corect.
Așa că înaintez cu scormoneala în propriul sistem, să scot tot până la anul nou.
Ahh… De vreo lună îmi doresc ceva atât de mult…mult mult și intens…ca în adolescență, când voiam să-mi cumpăr cizmele alea…
De vreo lună… Aș fi vrut să fug într-o scorbură, să mă pitesc acolo la hibernare, ca ursul. Și să ies, floricică de primăvară, în ianuarie, fresh ca bobocul, fără umbre pe inimă sau mucegai în privire.
N-am cum să-mi împlinesc dorința!
Daaar… Întrezăresc o ceață prevestitoare de lumină.
Căci.
Drama mea se pregătește să moară, așa că am tras, azi, un ropot de plâns, de m-am speriat și eu.
Se pregătește să moară, dar îi arde de agonie, așa că, din plâns, m-au apucat nervii. După care m-am consiliat singură, lasă, mami, că te descarci și tu…
M-am obișnuit ca eu să nu am viață, și să mă doară când îi doare pe ai mei, cei triști, și acum, poooc, înot în neliniști… A dracu dramă, cu agonia ei…
În loc de lumânare, i-aș aprinde un snop de dinamită!
*
Uitai, uita-m-ar relele… VĂ PUP!
Iertați-mi dezechilibrarea, sunt primele sărbători care mă prind nepurtând în inimă iubire, și m-am rătăcit în golul cel mare.
Da-mi trece, promit! 🙂
Ah, ce bine-ar fi să avem câte o scorbură cu efect tămăduitor, dar n-avem așa că trebe să stăm drepți la apelul vieții și să purtăm agonia cu o oarecare mândrie atârnată de stindardul existenței. E tot din noi și e păcat de ea să n-o trăim cum se cuvine.
Știi ce îmi doresc eu, mai nou? Să mă pup! Așa, ca-n adolescență…
2011 să te prindă zâmbind….
Cu siguranta voi zambi! Te pup, grin!
Eu sunt cu piatra, caut o piatra sub care sa ma ascund.
Primele sarbatori in care …tonite I won’t be alone, but you know that don’t mean I’m not lonely… on a bed of roses.
Vantura-ti-as cenusa de pe umerii incovoiati, s-o zburam departe. Iti doresc sa scapi de ea cat mai curand.
Pentru 2011… sa nu mai ranesc, sa nu uit sa iubesc, sa nu incremenesc in rau, sa nu ma las cazuta si sa… si… verde.
Te pup.
Si eu imi doresc ce-ti doresti tu. Te pup, frumos scrieti, suflete dragi ce-mi sunteti!
Eu pentru 2011 imi doresc sa apuc 2012 🙂
Ah, daca ai sti…
Nu simt sarbatorile din jurul meu, nu simt fiorul mirosului de brad, zambesc doar pentru a nu simti micuta haul din sufletul meu si ma straduiesc sa nu plang, pentru ca e prea mica si n-ar intelege ce se petrece.
Nu foloseste la nimic scorbura aia, iti spun din experienta ca vei iesi si mai sifonata de acolo. Sau poate vorbesc prostii… de fapt, nu prea stiu ce sa spun acum.
Stiu doar ca la un moment dat, va veni primavara.
Te pup. 🙂
Te pup, Dara, si eu. Stiu. Da, vine si primavara.
Offtopic (Multumesc pentru gandurile de bine…. iti doresc aceleasi lucruri însutite!)
Te pupa mami!
Ah mamico,esti asa o luptatoare demna..Vine ea si primavara 🙂 pana atunci,ia un huguloi mare si ascunzator ca o scorbura,de draga ce-mi esti:) Si daca plangi,te iei la tranta cu ele ,le imparti pe caprarii,le iei,le descarci,le decantezi si faci ce simti tu cu ele..SOVATA?nu-s ale tale? poti sa faci ce simti tu cu ele, si sa le faci ce merita, ale naibii nelinisti..si mare lucru ai spus..eu cred ca cei ce vin aici se regasesc foarte mult si nu se simt singuri cand vad la tine tot “fericire maxima” in perioada asta..si le face bine sa aiba cineva curajul sa spuna ca este ok,este uman..si eu simt ca este, si toti ne simtim mai ocrotiti,mai intelesi,mai ca acasa…unde ramai sincer,doar tu cu sentimentele si gandurile, indiferent de ce hrusci se aud in vecini si cata beteala atarna pe la geam…e mai frumos asa,mai curat si un exmeplu de asumare si lupta si mers cu capul sus inainte..asta simt eu si-ti multumesc ca-ti imparti sufletul cu mine,ca nu stiu cum faci sa iti asumi trairile astea, sa le asterni aici cu un nebun curaj si sa nu iasa o postare in care sa-ti plangi de mila sau sa-mi provoci mie sentimente din astea, ci de admiratie,de invatatura pentru mine..si mai ajuti si oameni ce se descarca aici si se simt asa..intim si intelesi..Strasnica femeie!Ma-nclin!
Ahh, imi crescusi inima! Te pup, draga lui mami! (ma fudulez, acum)
ba porti prea multa iubire-n inima, manon drag,dar poate de alt fel. eeei, ia bucura-te tu frumusel ca esti om minunat si minunezi lumea, fii buna cu tine acus de sarbatori si umple golul tau de care zici, umple-l cu stralucire asa cum il umpli si pe-al altora. asta ti-o fi soarta, sa luminezi prin altii ca sa poata si ei lumina la randul lor mai departe,dar nu te uita tocmai pe tine, manon frumos ce esti tu! imi vine sa si zic “ptiu, ptiu sa nu te deochi” sufletului tau asezat in jurnarel cu iscusinta si cu mult curaj. ce-ti mai multumesc!ai grija de tine, ca asa ai grija si de noi ai de pe-aici. pupici voinici : )
auzi la ea, “pupici voinici”… ca-mi vine sa te sufoc cu imbratisarea…
🙂
@prezentulcontinuu: mi-a zis cineva ca te pupa 🙂 (nu are acces la net)
acum are acces la net. 🙂
mi-era dor…
da. se poate. eu m-am invatat sa fiu aici, no matter what.