Paranteze. Dacă cineva are filmul Midnight in Paris (care n-a apărut, încă, la noi, dar nu mai am răbdare până în septembrie) – îl rog să mi-l strecoare și mie. Popcornul îl dau eu.
_________________________
Pe cei din jur îi vedem clar, nu-i așa?
*
Știm cum rezonăm la ceea ce ne înconjoară:
Fiecare cu cubul lui, privind prin prisma proprie, în funcție de câtă istorie are în cârcă. Așa-i?
Să presupunem că avem lângă noi castronul cu popcorn și că ne uităm la același film.
Unul remarcă găina care traversează strada, că-i aduce aminte de vacanța la bunica, iar bunica nu mai e…
Altuia îi rămâne în cap mesajul istoria se repetă.
Cel mic zice: Băă, filmu ăsta e bun – iar regizorul, profund; M-am recunoscut în ăla care se spală pe dinți, că ține periuța ca mine, yay!
Fata suspină la mesajul de dragoste, că tocmai a fost părăsită, și le închide gura masculilor: N-ați înțeles nimic din film. Dincolo de viața la țară și de accidentul ăluia, e vorba de iubire.
Corect. E vorba și de iubire. Și de toate celelalte bucățele de puzzle, la un loc.
*
Avem muzici preferate, prin care bântuim în funcție de stare (scuze, m-am molipsit de tautologie de la un amic).
Avem scriitori preferați și regizori cu ale căror filme rezonăm the most.
*
– Woody Allen. Definitiv.
– Aww, Nona, se vorbește prea mult în filmele lui.
– Am zis definitiv.
*
Acum vreo doi ani, îmi dă sms un fost iubit: Du-te să vezi Vicky Cristina Barcelona. Ești unul dintre personaje.
Mi-a bătut inima tare. Eram curioasă dublu. Unu, să văd dacă mă recunosc și doi, să văd cum mă vede fostul.
Chem o prietenă, ca să nu scăpăm nimic din film, și ne așternem în vizionare (care căpătase, brusc, și o ușoară conotație gen material didactic pentru disecție).
Se termină filmul. Îmi trag răsuflarea, căci a fost, evident, minunat.
Pauză.
Pauză.
– Spune-fată-dracu-ceva, ce înțepeniși?
– Ce să spun, Nona?
– Care, dintre alea trei, sunt eu?
– Deci nu arunca pisica pe mine. TU spui prima. Care ești?
– Pușca mea, am ceva din toate. Dar cred că fostul iubit m-a recunoscut în aia cuminte, care nu se aventurează. E drăguț din partea lui și vai de capul meu, m-a receptat ca pe o banală!
– Și eu cred că te-a recunoscut în Vicky.
– Mda.
La ceva timp, vorbesc cu el.
Mi se cimentase ideea în cap.
– Am văzut filmul, dragule. De excepție, mna, Woody Allen.
– Te-ai recunoscut în vreunul dintre personaje?
– Sincer, am fost mai preocupată de felul în care m-ai perceput tu. Așa că zic: Vicky.
– Nu, Nona. Nu Vicky. Te -am recunoscut în rolul pe care-l face Penelope Cruz.
Prima dată m-am speriat.
Mi-a bubuit inima.
Ssst… María Elena iubește ca mine.
Pe urmă am sărit în sus de bucurie.
Sunt nebună, nu banală!
Oh. My. Gosh.
*
Pe cei din jur îi vedem clar, așa-i?
…Pe noi înșine – distorsionați de subiectivitate și de presupuneri.
Sau nu-i așa?
Eu ma recunoscusem in Cristina 🙂
wow.
Tocmai ce-am vazut filmul acum cateva zile la recomandarea cuiva, nu dam nume. Recunosc, am zburdalnicia Cristinei si seriozitatea lui Vicky, dar cel mai mult m-am recunoscut in Maria Elena. (Ce bine ca nu sunt singura!)
PS: Ar fi fost culmea ca tu sa fii VIcky 😛
ei, culmea. sunt vicky, atunci cand sunt in relatie. cu pathos de penelope cruz. :- P
:))) Nu l-am vazut, dar acum sigur il voi urmari cu interes :))Dar daca eu n-o vad pe Cristina la fel sau pe Vicky?:))) Da,fiecare vedem altceva..nu stiu nici daca cei din jur te oglindesc (poate adunate bucati de la fiecare,cum te-a simtit in parte),dar asta depinde si de cum si cat de daruiesti si tu fiecaruia(fiecareia) in parte..Si noua personal,da,cred ca ne este cel mai greu sa ne vedem..ne vedem fie mai sus,fie mai jos…pai nah..cand vorbim de noi devine subiectiv 🙂
o sa le vezi la fel. woody e genial, iar tipologiile, clare. confuzia incepe din alta parte.
ei nah..uite cum incurc eu personajele-Elena cu Cristina..cine-i Cristina,apropo..:))))
vezi filmul. nu dau nimic din casa. :- P
Iaca tema de vacanta. Sarumana! 🙂
Revin dupa vizionare. Peste cateva zile evident… :))
astept impresiile. 😉
Dada, si eu vreau filmul asta ultim al lui WA. Ma alatur la popcornul tau si supralicitez cu niste placinta cu mar.
Boon. Esti pe lista. Daca ne strangem mai multi, schimbam locatia, caci garsoniera mea este cat un sifonier. 🙂
Sa traiti! Raportez: cautat film, gasit fakeuri, momentan incheiat cautare din cauza de nervi, revenim cu informatii curand. Incheiat. (Pot pe loc repaus?!)
dap. pup.
Da,asa e.
P.S.:Ce articol frumos…
Multumesc. Ma onorezi. Pup.