Tata.
Tata e rotund și are chip de Moș Crăciun.
Îmi ascund durerile în cutiuță și îl îmbrățișez cu tot sufletul rămas liber. E destul.
Tata e ca un licean intimidat de dirigintă.
Deci nu fi timid și strânge-mă-n brațe, că la telefon ești războinic și acum amuțiși ca o scândurică. Așa!
*
Copiii.
Eu stau cuminte în bucătărie, și butonez la telefoane.
Frate-miu o pupă pe cumnată-mea la copil.
Și bubu cel mic se mișcă rotund, ca un peștișor în apă, știe că tati îi vorbește prin burtică.
Mi se sparge, poooc, inima, de o fericire mare.
Iar lacrimile din ea vin, torent, înspre ochi.
Ale dracu de telefoane, au ecranul prea mic pentru ochii în ceață.
*
Prietenii.
Familie.
Cald.
Le pup frunțile / le cotrobăi prin amintiri / ce-mi dai să pap bun, de la tine?
Ei sunt tot acolo, eu sunt aceeași, ne purtăm în suflete la fel.
*
Orașul.
Deci vaaii…
În Tg-Jiu sunt cele mai frumoase luminițe de pe străzi, ever.
Mă plimbă, nesuferitul ăla drag, cu mașina, la infinit, iar eu filmez, cu telefonul, feeria.
Frig crâncen, afară, cald cald în suflet, de la luminile alea superbe…
*
Tata.
Copiii.
Prietenii.
Orașul.
Părți din Acasă.
*
Voiam să mă întorc în capitală după Revelion.
Însă.
Pe 26, l-am privit în ochi pe tata și i-am zis: Plec. Nu pot s-o las singură și-a nimănui. Și ea e familie.
Mi-am luat rămas bun de la tatacopiiprietenioraș și am revenit în București.
Să fiu o parte din acasă pentru un suflețel surior. 
…sau fratioara!:)
(termenul l-a inventat fiul meu acum 21 si de ani…)
Te pup cu drag, oriunde ai fi!
Si eu te pup, cu-acelasi mare drag, mi-e bine sa te stiu ca esti pe-aici.