Scrisei și io, ieri, că anu ăsta nu mă interesează unu decembrie.
La anu, poate că scot steagu pe geam și îi fac vânt, cu bucurie.
Da anu ăsta n-am chef. Oi avea dreptul să nu zic iuhu la comun.
Și un prieten de feisbuc îmi scrise direct pe zid, de m-a secat la ficați: dislike.
Pardon.
Nu vreau să supăr pe nimeni, azi.
Deci.
Picture this:
Eu. Îmbrăcată în costumul popular de la bunica. Maramă pe cap, opinci în picioare. Frunteaaa SUS!
Steagul fără gaură, în mâna dreaptă.
În stânga, un țoi de țuică, să fie el al dracu de nu-l sug dintr-o lovitură, că tot am intoleranță la alcool, să vedem ce iese.
Ia.
Uh-Huh. N-am direcție
Și cânt. Atâta iese, am curaj să cânt.
Ete, pentru voi, ăia dragi dragi dragi ai mei,(hoo fomeie) hâc, pardon, dedicație:
Mai pi brumă mai pi-omăt
La mulți ani, nouă.
Ura! Ura! (Si-un cal alb.)
…Părerea mea.
*
Pentru dislike-ri:
1. Acesta este un pamflet. Pe care l-am beut.
2. Dedicație: trei focuri arde pe lume
