Oamenii-oameni îmi încarcă mie bateriile cu speranță.
*
Vezi? De aia am simțit eu să mă fudulesc pe șest, acum două zile.
Din instinct.
Un spectacol cu premiera la orizont, de unde fac rost de gheață carbonică, dacă întâlnesc iar scoarțe comode, care mă vor refuza – toate aceste gânduri m-au făcut să mă umplu de energia aia expozivă care – credeam eu (din experiență) – îl va mobiliza, cu siguranță, și pe necunoscutul de la telefon.
M-am bucurat de reușită.
Dar mi-am scris victoria pe șest.
Din instinct.
Și iată de ce.
Azi m-am întâlnit cu tipul acela.
Din clipa în care l-am privit în ochi am înțeles că.
A fi OM nu e ca mersul pe bicicletă, îl practici și nu-l mai uiți.
A fi OM înseamnă să te naști așa.
Fricile mele au fost inutile.
M-ar fi ajutat oricum, pentru că așa este el, bun și generos.
*
Azi, în cercul meu cel strâmt, a mai intrat un OM.
Vezi? De aia am scris, luni, pe șest.
Ca să scriu, miercuri, un “Mulțumesc!” la vedere…
…Lui -> Bogdan Alexandrescu.
