Făcusem salata, și stăteam cuminte în bucătărie, când bate la ușă vecina.
– Auzi, Nona? Știu că taică-tu are un costum de Moș Crăciun. De aia zic…Te faci Moș Crăciun pentru nepoțelul meu?
– Evident că NU.
O oră mai târziu, pe ușa vecinei intra Moșul, cu barbă și mustăți de lână, ochelari de soare, toiag, sac cu daruri și voce de laringită.
Casa e plină de oameni. …Nu era vorba doar de nepoțel.
Moșul are un șoc, cei mari pufnesc în râs, dar nepoțelul se uită cu respect sfielnic la personajul îmbrăcat în roșu.
Totul a decurs perfect.
… De-abia acum îmi tremură picioarele, de la emoții.
O facui și pe-asta.
Ho. Ho. Ho. 😉