E o modă la noi în școală, pe la birouri.
Se fac cadouri și de ziua onomastică.
Frumoase inițiative.
Mă trezesc că la salariu trebuie să dau bani.
A fost ziua ălora cinci.
…Eu îi cunosc doar pe doi.
Azi mă agață Monica.
– Nona, i-am luat cadou decanului, e ziua lui.
– Măh. Nu mai dau niciun ban. Sunteți nebuni. Avem salarii jalnice. E Moș Nicolae, ia-i o ciocolată, o turtă dulce. Ete. Cumpărași o garderobă. Deci pușca mea.
– Da, măh, dar acum trei zile a fost ziua lui de naștere. Le-am cumulat. Dai?
– Dau. Ce dracu să fac, dau.
– Pentru Nico, dai?
– E onomastică?
– Da.
– Dau, că o iubesc.
– Pentru Ana dai?
– …Cine-i Ana?
– Hai… că ești ceva…
– E de naștere?
– Da.
– Dau. Mai sunt?
– Vedem.
– Nu “vedem”, Moni, nu “vedem”. Mie îmi spui clar, ca să știu dacă îmi rămân bani, din salariu, de un pachet de țigări. Am și io dreptul să mor din ceva, nu?
Frumoasă modă. Nepotrivite timpuri.
Ah.
Am uitat, uita-m-ar relele…
…Uitai să dau și eu un la mulți ani.
La mulți ani, Nicolai și Nicolete! 🙂
*
Pun o melodie veche, n-are legătură.
Voci mișto.
Mi-e dor.
Dau un dor, cui îl vrea.
Aș dansa vals pe asta -> Dance, dance, dance.
un hug imi dai si mie?
te iubesc. iti dau. da. maine. direct.
Hahahah… sms-uri si ura si la gara!!!
:-))
Multumesc pt hug! Pupici.
pupici si de aici, Vio!